"Acolo unde se înmulţesc cei educaţi strâmb şi societatea începe să devină din ce în ce mai strâmbă "

« A suflat Dumnezeu suflare de viaţă şi a luat fiinţă omul după chipul lui Dumnezeu. Aşa se întâmplă şi la cea de-a doua naştere prin suflarea Dumnezeiescului Duh, despre care nu se ştie de unde şi cum vine, se pun temeiurile vieţii noi şi se reface chipul lui Dumnezeu. Acesta este punctul de plecare ; de acum încolo începe truda înălţării chipului la desăvârşita asemănare. Acest chip, renăscut de către Duhul lui Dumnezeu după chipul Ziditorului, se preschimbă din slavă în slavă, dar nu fără lucrarea noastră : ale noastre sunt truda şi osteneala, dar Dumnezeu zideşte şi face să crească cu harul Preasfântului Duh, prin credinţa în Domnul. Iată idealul şi mijlocul de a da fiinţă în noi înşine chipului şi asemănării lui Dumnezeu !Şi câte nu se vorbesc şi nu se scriu în ziua de azi despre educaţie ! Cu toate acestea, ea este lămurită în puţine cuvinte de cuvântul lui Dumnezeu. Tu doar apucă-te să înfăptuieşti ceea ce este poruncit şi educaţia ta va ajunge singură la ţel. Aceasta este calea de educaţie a lui Dumnezeu, ea însă nu înlătură căile omeneşti, dimpotrivă, le îndreptează şi le încununează cu reuşită. Atunci însă când nu sunt urmate decât căile omeneşti, educaţia este, de obicei, neîndestulătoare, nedeplină şi nu arareori strică de tot pe cei educaţi ; iar apoi toată viaţa lor merge strâmb. Acolo unde se înmulţesc cei educaţi strâmb şi societatea începe să devină din ce în ce mai strâmbă – şi ca viaţă, şi ca vederi. Sfârşitul e strâmbătatea de obşte : unul e putred într-o parte, altul în alta. »

Din Tâlcuirile Sfântului Teofan Zăvorâtul