Acesta este cu adevărat un om nou !

"Acesta este cu adevărat un om nou ! N-a fost şcolit, n-a audiat cursuri prin academii şi n-a avut parte de niciun fel de educaţie, dar se arată binecrescut şi înţelept. 

Luarea aminte la sine, osteneala făcută de propriul suflet, rugăciunea şi apropierea de Dumnezeu,  au pus totul, cu harul lui Dumnezeu, pe temeiuri noi – cum, însă, nu ştie nimeni."

Sfânta Evanghelie

« Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El.  Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?  Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.  Şi le zicea Iisus: Nu este prooroc dispreţuit, decât în patria sa şi între rudele sale şi în casa sa.  Şi n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Şi mâinile peste puţini bolnavi, i-a vindecat.  Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur învăţând.  Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. »(Marcu 6, 1-7) 

Marţi[Gal. 2, 21 ; 3, 7 ; Mc. 6, 1-7]. « De unde are El acestea ? Şi ce e cu înţelepciunea care I s-a dat Lui ? » Aşa grăiau nazarinenii despre Domnul, cunoscând viaţa Lui de dinainte, petrecută în umbră. Aşa se întâmplă şi cu toţi adevăraţii următori ai Domnului. După multe osteneli şi după ce biruie tot ce e strâmb în sine, cel ce se ţine fără abatere de calea Domnului, se schimbă cu totul, în toată alcătuirea sa : privirea, mersul, graiul, portul – totul poartă pecetea unei bune rânduieli şi vrednicii deosebite, chiar dacă omul cu pricina ar fi de cea mai joasă stare şi lipsit cu totul de educaţie. Şi începi să auzi : « De unde la el acestea ? »  Iar dacă cele trupeşti şi văzute se preschimbă astfel, ce să mai spunem despre cele lăuntrice şi sufleteşi, care în chip mai nemijlocit şi apropiat sunt supuse lucrării de prefacere a harului şi faţă de care cele din afară slujesc doar ca răsfrângere şi urmare ?  Cât de luminoase şi limpezi sunt gândurile unui astfel de om ! Cât de ascuţite sunt judecăţile lui la cele ce sunt şi se întâmplă ! Vederile lui asupra orişicărui lucru sunt mai presus de cele ale filosofilor ! Dar hotărârile, dar faptele, dar întreprinderile ? Totul e luminat în chip curat şi sfânt de o strălucire cerească. Acesta este cu adevărat un om nou ! N-a fost şcolit, n-a audiat cursuri prin academii şi n-a avut parte de niciun fel de educaţie, dar se arată binecrescut şi înţelept. Luarea aminte la sine, osteneala făcută de propriul suflet, rugăciunea şi apropierea de Dumnezeu,  au pus totul, cu harul lui Dumnezeu, pe temeiuri noi – cum, însă, nu ştie nimeni. De aceea se întreabă : « De unde la el acestea ? ».

Din Tâlcuirile Sfântului Teofan Zăvorâtul.