Maria Egipteanca: (ne)limitele nevoinței în Ortodoxie
Acum o săptămână
luni, 28 septembrie 2009
Sf. Teofan: Propovăduieşte, fiindcă la asta ai fost chemat !
Luni[Filip. 1, 1-7 ; Lc. 4, 37-44]. « Trebuie să binevestesc Împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă spre aceasta am fost trimis ». Preoţimea noastră ar trebui să-şi ia acest « fiindcă spre aceasta am fost trimis » ca lege de necălcat. Şi Apostolul le-a poruncit, scriind Sfântului Timotei: “Stăruie cu vreme şi fără vreme, mustră, ceartă, îndeamnă”(II Tim. 4, 2). Adevărul a fost adus pe pământ de către Domnul şi de către Duhul Sfânt, Care i-a umplut pe Apostoli în ziua Cincizecimii, şi El umblă pe pământ. Propovăduitorii Săi sunt gurile preoţilor lui Dumnezeu. Acela dintre noi care le îngrădeşte gurile îngrădeşte drumul adevărului, care vrea să intre în inimile credincioşilor. De aceea şi sufletele credincioşilor se chinuiesc, neprimind adevărul, iar preoţii înşişi trebuie să simtă zbaterea adevărului care, neputând să iasă la lumină, îi îngreunează. Uşurează-te, dar, preote al lui Dumnezeu, de această greutate, revarsă din tine curgerile cuvintelor dumnezeieşti, spre bucuria ta şi spre învierea duhovnicească a sufletelor încredinţate ţie. Iar dacă vei vedea că în tine însuţi nu ai adevărul, ia-l : el se găseşte în Sfintele Scripturi ; şi, umplându-te de el, dă-l fiilor tăi duhovniceşti, dar să nu taci nicidecum ! Propovăduieşte, fiindcă la asta ai fost chemat !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
As incerca sa vorbesc despre o alta parte a pericopei de astazi si anume:"...si multimile il cautau, si au venit pana la el, si-l tineau ca sa nu se duca de la ei..."
RăspundețiȘtergereAs aduce acest fragment in zilele noastre si as asemana relatia de atunci a celor ce "...il tineau sa nu se duca de la ei...", cu relatia noastra (si a mea) cu duhovnicii nostrii si as sublinia ca si noi avem tendinta de ai confisca pentru anumit timp (ca fiind ai nostrii), netinand seama de nevoile duhovnicesti ale fratilor nostrii si nici chiar de oboseala duhovnicului. Alergam dupa duhovnicii cei mai renumiti, le confiscam timpul, ca sa le spunem ce?
Sfantul Siluan (recent praznuit) spunea ca nu este de folos sa purtam discutii cu duhovnicii, ci sa primim primul cuvant pe care il vor spune, fara explicatii suplimentare (venite din idea ca poate duhovnicul nu a inteles situatia, contextul, etc..). Spovedania se face inaintea lui Dumnezeu, iar rasunsul tot de la El il asteptam, doar ca toate acestea se fac prin duhovnic. Oare nu stie Domnul ce este in sufletul nostru? Are El nevoie de relatii suplimentare sau justificari, sau discutii? Tot Sfantul Siluan spune ca daca nu primim primul cuvant al duhovnicului si insistam cu explicatii si alte cele, Domnul se smereste si se retrage si noi vom primi cuvantul omenesc al duhovnicului, care vorbind de la el poate si gresi. Mai este si tendinta fata de duhovnicii monahi, de ai cere sfat pentru orice asemanand ascultarea noastra de mireni cu cea pe care ar trebui sa o faca monahii intr-o obste, prin aceasta noi il tragem pe duhovnicul monah in lumea noastra, lume de care el a hotarat sa se desparta, acest lucru il facem si atunci cand il informam despre cea ce se petrece in lume, aducandu-i lumea in manastire sau poate chiar in chilie. Asa ajung calugarii din varful muntilor sa stie chiar mai multe lucruri lumesti decat noi mirenii, eu aduc o informatie, mai aduc si ceilalti cate una si uite asa e mai lume in manastire decat in lume, pentru ca desi cu trupul sunt in manastire mintea le este bombardata de tot felul de informatii lumesti. Cred ca daca vrem sa avem duhovnici buni este cazul sa si avem grija cum mergem la ei, sa stim pentru ce mergem la ei si ce le lasam, sau mai bine zis ce lupta vor avea de dus ca sa se curateasca de informatiile noastre.