Sfântul lerarh Teodosie s-a născut în Ţinutul Vrancei. In prima jumătate a veacului al XVII-lea, şi, iubind din tinereţe viaţa călugărească, s-a lepădat de lume şi a primit sfântul chip îngeresc al călugăriei. Cugetnd ziua şi noaptea la Legea lui Dumnezeu şi deprinzând de la dascălii încercaţi din mănăstirile Ţării de Jos învăţăturile cele folositoare, a fost ales egumen al mănăstirii Bogdana reconstruind, în vremea stăreţiei sale, acest sfânt locaş. Pentru vrednicia şi pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Rădăuţi în anul 1670, iar peste un an a fost trimis să păstorească Episcopia Romanului. Iubind cu adevarat sfintele lui Dumnezeu Biserici, a cercetat şi a ajutat pe cât i-a stat în putinţă schiturile şi mănăstirile din eparhia sa, sprijinind, totodată, şi pe binecredincioşii creştini aflaţi în felurite necazuri sau cuprinşi de sărăcie.În anul 1674, fericitul şi preaînvăţatul mitropolit Dosoftei, silit de vitregia vremurilor, s-a retras în Polonia, împreuna cu domnitorul Ştefan Petriceicu, iar Moldova a fost asuprită de cetele de turci şi de tătari, care au adus la cârma ţării pe Dumitraşcu din neamul Cantacuzinilor. Acesta, văzând că moldovenii au fost lipsiţi de păstorul lor, a cerut arhiereilor să-şi pună mitropolit. Noul domn avea nevoie urgentă de un nou cap al Bisericii Moldovene pentru a-şi legitima domnia, primind de la acesta îndătinata ungere. Ierarhul Teodosie, deşi nu voia, mai mult fiind silit, a luat conducerea Mitropoliei Moldovei în acele vremuri greu de îndurat, când turcii şi tătarii intraseră ca lupii înfometaţi în smerita lui turmă. De aceea, bunul arhiereu nu a răbdat mult a vedea în toate zilele cum sunt nedreptăţiţi creştinii, ci, punându-şi sufletul pentru aceştia, a mers la domnitor şi i-a cerut să pună capăt asupririi poporului şi să alunge dincolo de hotare pe păgâni. Mâniat, Dumitraşcu Voda nu a voit să audă mustrările cele drepte ale mitropolitului, ci, fără judecaă, l-a silit să-şi părăsească scaunul, pe care nu stătuse decât vreme de un an, fiind pus sub pază în Mănăstirea " Sfântul Sava " din Iaşi. Răbdând cu mult curaj cumplita prigonire, ierarhul mărturisitor al dreptăţii a stat închis acolo până la revenirea în ţara a blândului Dosoftei mitropolitul, care l-a scos pe fericitul Teodosie din surghiunul său. Acesta s-a retras în părţile Ţării de Jos. locuind când la Focşani, când în Mănăstirea Bogdana.
În răstimp s-a îngrijit, îndeosebi, de reconstruirea Mănăstirii Brazi, unde a ridicat o nouă biserică şi chilii, aşezând acolo monahi, pe care i-a pus sub ascultarea egumenului Zaharia, care vieţuise o vreme în Sfântul Munte Athos.
În anul 1688, pe cand se afla la Focşani a fost răpit şi dus în Ţara Românească, unde a îndurat, vreme de 10 săptămâni, închisoare şi chinuri. fiind cercetat - pentru pricini închipuite - de unii greci, puşi la cale de rudeniile lui Dumitraşcu Vodă, fostul domnitor al Moldovei. Scăpand însă cu viaţă şi din această grea încercare, Ierarhul Teodosie a continuat să se ocupe de sfintele locaşuri din Ţinutul Vrancei, pregătind toate cele necesare pentru ridicarea a încă trei schituri.
În toamna anului 1694 tătarii au năvalit, din nou, în Moldova, jefuind pe creştini şi distrugând bisericile. Cunoscându-şi mai dinainte sfârsitul, fostul mitropolit Teodosie s-a pregătit duhovniceşte aşa cum se cuvine a face orice creştin adevărat. Curând, la Mănăstirea Brazi, a venit o ceată de tătari, care l-au schingiuit pe bătrânul arhiereu, cerându-i să le predea avutul şi odoarele sfântului locaş. Acesta a refuzat, preferând mai degrabă să fie chinuit decât să dea în mâinile păgânilor puţinele valori şi sfintele vase. În cele din urmă, tătarii, după ce l-au chinuit îndelung, i-au tăiat capul. Noaptea, a fost îngropat în grabă de câţiva credincioşi. Aşa a câştigat cununa muceniciei mult-pătimitorul Ierarh, priminduşsi prin sabie sfârşitul, suferind pentru dragostea de Dumnezeu. Sfântul Antipa de la Calapodeşti (1816-1882), pe care biserica noastră îl pomeneşte la 10 ianuarie, fiind novice la Mănăstirea Brazi, în anul 1842, a fost de faţă la descoperirea în chip minunat a moaştelor mitropolitului martir. El relatează urmatoarele: " Înainte ca arhimandritul Dimitrie să fie stareţ al Mănăstirii Brazi din Moldova, el a trăit viaţă pustnicească aspră într-o pădure mare, unde din întâmplare a găsit îngropat un vas mare plin cu bani de aur. In vas a găsit o însemnare, în care se spunea că aceşti bani sunt de la Mitropolitul Dositei (Thodosie) care i-a ascuns acolo, prevăzându-şi sfârşitul său mucenicesc din mâna turcilor. In însemnare se mai spuneau şi acestea: " cine va găsi aceşti bani este îndatorat să zidească din ei o mănăstire şi trei schituri " şi că " la terminarea de zidit a celui din urma, al treilea schit, va afla şi moaştele mele ". Înştiinţând pe mitropolitul de la Iaşi despre această minunată descoperire şi primind de la el binecuvântare, arhimandritul Dimitrie a început cu râvnă să împlinească ultima dorinţă a fericitului mitropolit [ …] A înaltat o mare biserică, iar după ce a terminat de construit cel de-al treilea schit, a rânduit ca în ograda lui (n.n. a schitului) să se sape şi pentru dânsul un mormânt.
[ …] Deoarece groapa pe care el poruncise să i se sape se dărâma mereu, a pus să se sape din nou, în prezenţa lui, şi, săpându-se, s-a găsit sicriul cu moaştele fericitului mitropolit […] "
Despre aceea aflare a sfintelor moaşte relatează şi stareţul Dimitrie, scriind, într-o însemnare din 20 februarie 1842:"Am vrut să-mi fac mormântul meu în ţintirim la Brazi, tocmai în mijlocul locului unde a fost biserica veche. Şi, săpând adânc de şase palme […] am găsit locul unde la picioarele răposatului Mitropolit Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi, se găsea capul mormântului meu. Şi, săpând în sus, am găsit tot trupul deplin, înşirate oasele, iar capul l-am găsit cu gura în jos, pus pe o cărămidă mare în cornuri, precum este ştiut că a fost tăiat de tătari şi îngropat noaptea de nişte credincioşi". Sfântul Antipa adaugă: ,,M-am învrednicit eu însumi să văd şi să sărut aceste moaşte, din care ieşea un parfum foarte mirositor ". La 6 mai 1842 osemintele au fost prohodite de un sobor de slujitori şi aşezate în mormânt nou, zidit în partea de nord a paraclisului subteran.
***
Ierarhul-ctitor al Mănăstirii Brazi a fost cinstit de clerici, monahi şi credincioşi încă din timpul vieţii, pentru virtuţile sale: dragostea de Dumnezeu şi de semeni, blândeţea, răbdarea, spiritul de dreptate. El s-a identificat cu durerile şi nevoile credincioşilor din aceste ţinuturi, participând activ la soluţionarea conflictelor - cu precădere patrimoniale - ivite între ei, atât ca episcop de Roman, cât şi ca fost mitropolit. El a susţinut cu tărie menţinerea privilegiilor acordate vrâncenilor de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Ierarhul-ctitor al Mănăstirii Brazi a fost cinstit de clerici, monahi şi credincioşi încă din timpul vieţii, pentru virtuţile sale: dragostea de Dumnezeu şi de semeni, blândeţea, răbdarea, spiritul de dreptate. El s-a identificat cu durerile şi nevoile credincioşilor din aceste ţinuturi, participând activ la soluţionarea conflictelor - cu precădere patrimoniale - ivite între ei, atât ca episcop de Roman, cât şi ca fost mitropolit. El a susţinut cu tărie menţinerea privilegiilor acordate vrâncenilor de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
O altă latură foarte importantă a activităţii sale o constituie ridicarea de sfinte locaşuri. El a avut iniţiativa reconstruirii Mănăstirii Bogdana, îndemnând la aceasta pe marele logofat Solomon Bârlădeanu. După moartea acestuia, el a continuat lucrarile în calitate de cel dintâi stareţ al Bogdanei, şi a chemat la sfintirea ei pe patriarhul Dositei al Ierusalimului, care îl aprecia în mod deosebit. Ca episcop de Roman, s-a îngrijit de bunul mers al unor mănăstiri din eparhia sa, precum: Soveja, Mera, Lepşa Buluc şi Scânteia, aşa cum o dovedesc documentele vremii. În mod deosebit, a purtat grija de reconstruirea Mănăstirii Brazi, pentru care a obţinut dreptul de proprietate asupra terenului înconjurator, iar apoi, ca fost mitropolit, a refăcut din temelii acest aşezământ monahal. Tot el a luat iniţiativa ridicării Schiturilor Muşinoaiele şi Trotuşanu cumpărând, din vreme, terenuri în acest scop. Il putem, deci, considera, pe drept cuvânt, unul din cei mai importanţi ierarhi-ctitori de sfinte locaşuri.
Cinstirea sa ca Sfânt a început cu adevărat din momentul mortii lui martirice, prin care şi-a pecetluit ostenelile întregii vieţi. Potrivit relatării Sfântului Antipa, mitropolitul Teodosie şi-a prevăzut sfârşitul, ascunzând banii dăruiţi de credincioşi pentru construirea a patru biserici, însoţindu-i cu un text lămuritor. Aflarea acestor bani de către ieroschimonahul Dimitrie, tocmai cel însărcinat cu conducerea Mănăstirii Brazi, ne arată limpede lucrarea lui Dumnezeu, Care a facut să se împlinească toate sfintele dorinţe ale slujitorului Său: zidirea celor patru locaşuri de cult şi, îndată după aceasta, aflarea cinstitelor sale moaşte. Prezenţa unei miresme deosebite ce iese din acestea - lucru confirmat cu claritate nu de oricine, ci chiar de catre Sfântul Antipa - este un semn neîndoielnic al sfinţeniei potrivit Tradiţiei ortodoxe. Remarcăm, de asemenea, că Sfântul Antipa îl numşste fericit pe mitropolitul Teodosie şi se închină cu evlavie sfintelor lui moaşte. El subliniază şi faptul că aflarea sfintelor moaşte s-a făcut ,, În chip minunat".Cinstirea acordată de Sfântul Antipa de la Calapodeşti Ierarhului Martir Teodosie este o dovada incontestabilă a cultului de care s-a bucurat. Nu mult după aflarea minunată a moaştelor Mitropolitului Teodosie, capul a fost scos din mormânt şi ţinut în mare cinste de vieţuitorii sfântului locaş.
Trebuie subliniat că moartea martirică a mitropolitului nu a fost nicicând dată uitării la ctitoria sa, aşa cum reiese din cuvintele stareţului Dimitrie, care, aflând moaştele fericitului arhiereu. spune: ,,Este ştiut ca a fost tăiat de tătari şi îngropat noaptea de credincioşi ". Credem că tot stareţul Dimitrie i-a scos din mormant capul spre a fi cinstit, fapt de care amintea, in 1857, egumenul Mănăstirii Bogdana, Antonie Dumbrava: " La Mănăstirea Brazi din ţinutul Putnei şi acum se afla tidva capului sau (n.n. - a mitropolitului), scoasă din mormânt şi păstrată cu mare cinste ". Capul sfântului ctitor şi pătimitor a fost astfel păstrat şi cinstit cu evlavie în altarul paraclisului subteran, pâna la desfiinţarea aşezământului monahal de la Brazi în anul 1959. De atunci, capul a fost pus inapoi în mormânt.
Trebuie subliniat că moartea martirică a mitropolitului nu a fost nicicând dată uitării la ctitoria sa, aşa cum reiese din cuvintele stareţului Dimitrie, care, aflând moaştele fericitului arhiereu. spune: ,,Este ştiut ca a fost tăiat de tătari şi îngropat noaptea de credincioşi ". Credem că tot stareţul Dimitrie i-a scos din mormant capul spre a fi cinstit, fapt de care amintea, in 1857, egumenul Mănăstirii Bogdana, Antonie Dumbrava: " La Mănăstirea Brazi din ţinutul Putnei şi acum se afla tidva capului sau (n.n. - a mitropolitului), scoasă din mormânt şi păstrată cu mare cinste ". Capul sfântului ctitor şi pătimitor a fost astfel păstrat şi cinstit cu evlavie în altarul paraclisului subteran, pâna la desfiinţarea aşezământului monahal de la Brazi în anul 1959. De atunci, capul a fost pus inapoi în mormânt.
După 1989, redeschiderea Brazilor ca mănăstire în urma demersurilor făcute de noi către Sfântul Sinod şi prin osteneala unor maici, în frunte cu fosta stareţă Iustina şi maica Pavelina, care-şi aveau metania aici, a readus şi cinstirea fericitului Mitropolit Teodosie. Acesta a fost pictat ca sfânt cu aureola la troiţa de la intrarea în mănăstire, precum şi în pridvorul Palatului episcopal din Buzău, iar la începutul anului 2002, cercetările făcute din încredinţarea noastră, pe locul fostului paraclis subteran, au dus la aflarea sfintelor moaşte ale Mitropolitului Teodosie.
Viaţa curată şi sfânta a Ierarhului Mucenic Teodosie, râvnitoarea slujire a lui Hristos prin întreita misiune arhierească, osteneala lui pentru ridicarea de sfinte locaşuri şi pentru cinstirea celor sfinte, smerenia sa adâncă, dragostea pentru buna rânduială şi chivernisire a obştilor monahale, grija părintească faţă de păstoriţii săi - ca apărător al celor nedreptăţiţi şi sprijinitor al celor săraci -, răbdarea tuturor suferinţelor şi prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum şi lucrarea lui încununata de jertfa martirică au făcut ca să fie întotdeauna cinstit cu evlavie de dreptslavitorii creştini.
De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca urmare a deselor noastre demersuri şi la propunerea Comisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfinţilor Români, a aprobat canonizarea Mitropolitului Teodosie al II-lea al Moldovei, rânduind a fi cinstit în toată Biserica noastră şi trecut în calendarul creştin-ortodox cu denumirea de SFÂNTUL IERARH MUCENIC TEODOSIE DE LA MĂNĂSTIREA BRAZI, ziua de prăznuire fiind 22 septembrie - data trecerii sale la cele veşnice după cum rezultă şi din Tomosul Sinodal.
Spre deplina cinstire a Ierarhului Martir, am rânduit şi alcătuirea sfintelor sale slujbe, ce se publică in continuare, pentru ca preoţii noştri, cântăreţii de strană, monahii, monahiile şi dreptcredincioşii creştini, citindu-le în biserici ori în casele frăţiilor lor în ziua pomenirii, în clipe de liniste şi la vreme de necaz, să dobândească ocrotirea şi mijlocirea Ierarhului Teodosie, la Dumnezeu, pentru iertare de păcate, sănatate, pace şi mântuire.
Video despre M-rea Brazi: http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/72951-viata-sfantului-ierarh-mucenic-teodosie-de-la-manastirea-brazi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu