“Zece porunci sunt scrise în lege şi nici una nu ţinem.
Porunca cea dintâiu zice să nu avem alt dumnezeu înaintea lui, iară noi avem pe mamonul nedreptăţii.
A dooa poruncă zice să nu luom numele Domnului în deşert, iară noi îl purtăm prin gurile noastre ca nimica.
A treia poruncă zice să sfinţim sâmbăta, adecă să cinstim şi să ţinem praznicile, iară noi tocmai atuncea facem lucrurile cele mai multe şi lucrurile cele mai necuvioase.
A patra poruncă zice să-i cinstim pre părinţii noştri, iară noi îi ocărâm şi-i şi batem.
A cincia poruncă zice să nu ucidem, iară noi, de nu putem ucide cu băţul, sau cu sabia, ucidem cu limba şi, de nu-i putem ucide pre alţii, ne ucidem şi ne omorâm înşine pre noi cu faptele cele rele.
A şasea poruncă zice să nu preacurvim, iară noi facem altele mai rele şi mai spurcate, carele nu le poci grăi.
A şaptea poruncă zice să nu furăm, iară noi luom de faţă, cu sila.
A opta poruncă zice să nu mărturisim strâmb, iară noi jurăm cu mâinile pre Sf. Evanghelie, ca să nu piiardem cinstea, şi piiardem pre Dumnezeu.
A nooa poruncă zice să nu pohtim muiarea vecinului nostru, iară noi mijlocim ca să ştie şi el de acest lucru, iară să nu zică nimic, că apoi nu e bine de el.
A zecea poruncă zice să nu pohtim verice lucru străin, iară noi luom tot, ca să nu aibă cu ce să hrăni.
Şi iată, dară, că niniuna din cele zece porunci nu ţinem, nici facem, iară de va socoti cineva din noi cum că vorbele acestea nu sunt adevărate, îl las în seama cugetului său şi de nu-l va bate cugetul în sine, atunce poate că acel om va fi au prea sfânt şi drept înaintea lui Dumnezeu, au iaste nesimţitoriu.
Ce, Tu, Doamne, cela ce pentru bunătatea Ta cea de margine şi multa milostivire ai voit de ai luat trupul firii noastre cei slabe şi ai împlinit toate legile, îndură-te şi de noi şi ne luminează şi noao inimile şi minţile, ca să ne arătăm împlinitori legii şi poruncilor Tale şi ne miluiaşte ca un milostiv, după mulţimea îndurărilor Tale, ca de pururea să mărim numele Tău cel preaslăvit. Amin. »
Sf. Antim Ivireanul, Didahii, pp. 36-37.
Sursa icoanei : http://antimivireanul.webs.com/
Sora Scumpa In Domnul Iisus , Vreau Sa amintesc Cateva cuvinte in Legatura Cu Cele Zece Porunci . Deci Noi avem Nevoie de multa Intelepciune si Intelepciunea Vine Dela Domnul Sfant , si de la sinea noastra ca sa fii intelept este Lucru mare si cum spuneai mai sus ca , Sa Pazim Cele Porunci !
RăspundețiȘtergereDa Sa le Pazim Asa cu mare Frica de Dumnezeu Dar sa le punem si in Practica . Cati dintre noi o face asta?
Sa respecte Cele Zece porunci si sa le Puie in practica?
In Adevar cine sunt eu sa judec? Fiecare face dupa limita posibilitatii spirituala.
Toti Suntem Pacatosi si savirsim Pacate , Cu voia si fara voie .
Domnul Sa ne Binecuvinteze pe toti in Veci Amin!
Sarut mana, Parinte! Domnul sa va rasplateasca pentru ca va ingrijiti si de noi! Am ales acest cuvant al Sfantului Antim pentru ca mi se potrivea mie, avand nevoie sa-mi aduc aminte de ravna pentru implinirea poruncilor Domnului. Daca am gresit, iertati-ma!
RăspundețiȘtergereNici una dintre cele zece porunci nu se poate plinii fara sa avem in inima noastra dragostea de Dumnezeu si cea de aproapele. Daca avem aceasta dragoste, poruncile sunt firescul vietii noastre, le traim fara nici o sfortare sau incordare. Plinirea, poruncilor fara dragoste este mai rea decat neplinirea lor, in primul rand pentru ca nu le putem plinii decat partial si in al doilea rand pentru ca mandria (tineri poruncilor) ne va surpa dinlauntrul nostru, vom ajunge sa ne credem drepti asa cum au facut si fariseii si carturarii in timpul vietuirii lui Iisus Hristos pe pamant. Pentru aceea i-a si vaitat Domnul, pentru ca nu mai putea ajunge la inima lor. Orice nevointa in care nu lucram cu dragoste nu ne este folositoare si ne poate surpa. Daca nu putem sa ne nevoim cu dragoste, atunci sa plangem si sa ne rugam ca Domnul sa ne-o dea si sa avem in mintea si inima noastra acest lucru si fara el sa nu facem nimic. Orice am face fara dragoste este nimic, asa cum arata si Sfantul Apostol Pavel in Epistola I catre Corinteni in cap 13.
RăspundețiȘtergereSi daca dragostea aceasta binecuvantata nu o avem sau e putina, sarmana, ce facem? Sa nu mai plinim poruncile? Sa abandonam? De plans, zilnic avem a ne plange slabiciunile, caderile, pacatele. Nu stiu ce sa zic. Era cuvantul Sfantului Antim, nu al meu.
RăspundețiȘtergerePentru ea ne rugam, pe ea o avem in vedere, toata nevointa noastra trebuie sa tina seama de ea. Cineva cu multa scoala mi-a spus ca dragostea este plinirea virtutilor, si eu cred ca asa este, dar asta nu inseamna ca nevointa pentru ea se face doar dupa dobandirea celorlalte virtuti, ci lupta pentru dobandirea celorlalte virtuti trebuie imbracata in iubirea pe care o avem si o data cu sporirea in ele, in fiecare sa urmarim si sporirea dragostei. Nu stiu daca m-am facut inteles, daca nu cer iertare, poate nu era cazul sa scriu.
RăspundețiȘtergereChiar daca eu nu v-as fi inteles, sigur sunt alte persoane care sa va inteleaga. Sunteti binevenit sa va scrieti parerea, din partea mea. Atata timp cat nu lezeaza credinta noastra ortodoxa si este exprimata cu decenta, incercam sa ne folosim de ea, dupa cat ne da Domnul, zic eu.
RăspundețiȘtergereVreau sa incerc sa fiu mai explicit. Cred ca ne amagim crezand ca tinem poruncile daca nevointa aceasta, a tinerii lor, nu are ca temelie dragostea. Domnul insasi a spus ca toata legea si prooroci este sa-l iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta, din tot cugetul tau si din toata vartutea ta, iar pe aproapele tau ca insuti pe tine, ori cele zece porunci sunt parte a legii.
RăspundețiȘtergere