Adevăratul scop al vieţii(II)

„Cel mai bine şi mai încurajator este să acceptăm cu ascultare, recunoştinţă

 şi iubire acea hotărâre pe care o rosteşte Dumnezeu

 în cursul împrejurărilor vieţii noastre.”

„Scopul adevărat este dobândirea unei vieţi fericite dincolo de mormânt; mijloacele sunt lucrările potrivit poruncilor, care trebuie împlinite în fiecare împrejurare a vieţii. Mi se pare că toate acestea sunt clare şi simple; nu ai nici un motiv să te chinui cu probleme grele. Trebuie să-ţi scoţi din minte orice plan despre activitatea „foarte rentabilă, atotcuprinzătoare, obişnuită întregii omeniri”, cum ar fi vorbirea emfatică(bombastică) a progresiştilor. Atunci viaţa ta va fi privită ca fiind cuprinsă între limitele paşnice, şi care duce către scopul final  fără piedici. Aminteşte-ţi că Dumnezeu nu uită nici măcar un pahar cu apă pe care îl vei da cuiva chinuit de sete.

Vei spune: „Totuşi, este necesar să alegi şi să hotărăşti felul de viaţă!”. Într-adevăr, cum să procedăm ca să hotărâm? Vom începe să ne gândim la problemă şi vom sfârşi printr-o totală confuzie în minţile noastre. Cel mai bine şi mai încurajator este să acceptăm cu ascultare, recunoştinţă şi iubire acea hotărâre pe care o rosteşte Dumnezeu în cursul împrejurărilor vieţii noastre. În cazul tău! Te afli acum sub protecţia părinţilor. Ce este cel mai bine să îţi doreşti? Căldură, siguranţă, libertate. Trăieşte, fără să pluteşti prea mult timp cu gândurile, ci să faci cu hărnicie fiecare lucru care îţi cade la îndemână. „Dar totuşi, gândiţi-vă că este imposibil ca întotdeauna să rămâi în felul acesta. La un moment dat trebuie să-mi încep propria viaţă. Cum ar trebui să fiu atunci? Şi cum pot să nu mă gândesc la asta?” Într-adevăr, acesta este cel mai bun mod de a gândi în această problemă. Lasă-te cu totul în mâinile lui Dumnezeu şi roagă-te ca El să-ţi hotărască locul pe care îl consideră cel mai bun, în aşa fel încât soarta ta să nu aibă piedici, ci să te ajute să dobândeşti acea viaţă fericită dincolo de mormânt, fără să visezi vreo soartă splendidă.

După ce ai hotărât în felul acesta aşteaptă, cu răbdare, până când Dumnezeu îţi va vorbi. El îţi va vorbi prin concursul de împrejurări şi prin voinţa părinţilor tăi. După ce ţi-ai întărit aceste gânduri şi ai găsit linişte în Dumnezeu, trăieşte fără să-ţi faci  planuri deşarte şi fă lucrurile care îţi revin, cu respect faţă de părinţi, fraţi, surori şi alte rude şi faţă de toţi oamenii. Nu te gândi deloc că această viaţă este searbădă. Orice faci aici, indiferent ceea ce este, va fi o lucrare, şi dacă o faci cu conştiinţa că asemenea lucrare este potrivită poruncilor şi că Dumnezeu doreşte asemenea lucru, atunci lucrul va fi plăcut lui Dumnezeu. »

Din volumul Sf. Teofan Zăvorâtul, „Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi”, Iaşi, 2006.