Apa care curge pe alături(I)

"Am fost copil – a trecut aceasta. Am fost adolescent – a trecut şi aceasta. Am fost tânăr – şi aceasta s-a depărtat de la mine. Astăzi părul meu încărunţeşte şi sunt lipsit de puteri la bătrâneţe.  

Dar şi aceasta trece şi mă apropii de sfârşit. Voi merge în pământ.  

M-am născut ca să mor. Mor ca să trăiesc."

Ca apa care curge pe alături, aşa este şi viaţa noastră, şi tot ceea ce se întâmplă în viaţă. Vedem că apa curge în râu şi trece, iar odată cu ea trec şi cele ce curg pe deasupra ei, adică lemnele, gunoaiele ş. a.

Creştine, tot aşa trece şi viaţa noastră, iar împreună cu viaţa, atât bunăstarea, cât şi nenorocul trec pe lângă noi. Iată, mai înainte nu am existat, dar acum exist în această lume, ca şi celelalte făpturi. « Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit »(Psalm 118, 73). Am fost copil – a trecut aceasta. Am fost adolescent – a trecut şi aceasta. Am fost tânăr – şi aceasta s-a depărtat de la mine. Astăzi părul meu încărunţeşte şi sunt lipsit de puteri la bătrâneţe. Dar şi aceasta trece şi mă apropii de sfârşit. Voi merge în pământ. M-am născut ca să mor. Mor ca să trăiesc. “Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta!”(Luca 23, 42)

Ceea ce se petrece cu mine se petrece cu toţi oamenii. Am fost sănătos şi apoi bolnav, şi iarăşi sănătos şi iarăşi bolnav – şi a trecut şi asta. Am avut parte şi de fericire şi de necazuri. Timpul a trecut şi toate le-am lăsat în urmă. Am fost respectat – timpul a trecul şi respectul s-a depărtat de la mine. Oamenii mă respectau şi mă admirau – a trecut timpul şi nu mai am parte de aceasta. Am fost vesel şi am fost trist, m-am bucurat şi m-am întristat.

Iar astăzi acelaşi lucru mi se întâmplă: trec zilele şi împreună cu ele trece şi tristeţea, şi veselia, şi bucuria, şi plânsul. Oamenii m-au lăudat şi m-au slăvit, m-au hulit şi m-au defăimat. Cei ce m-au lăudat, aceia m-au şi condamnat, iar cei ce m-au hulit, aceia m-au şi lăudat. A trecut timpul, au trecut toate: şi lauda, şi hula, şi slava, şi necinstea. Acelaşi lucru îl aud şi astăzi: fie laudă, fie hulă, fie proslăvire, fie necinstire. Ştiu că şi aceasta trece: odată cu vremea trec şi hula şi lauda, şi slava şi necinstea.  Ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu mine, aceea se întâmplă fiecărui om care trăieşte pe acest pământ. Aşa este lumea – aceasta este „statornicia” ei; aşa este şi viaţa noastră în lume.”

Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă – Editura Egumeniţă, 2008, pp.260-261.

Foto: http://www.stiri.romanism.net/?p=1038