Apa care curge pe alături(II)

…viaţa aceasta este umbră şi vis…

„Nenorocit este omul încă din pântecele mamai sale şi până la mormânt: se naşte cu plângere, trăieşte în lume cu plângere, pluteşte ca o corabie pe mare , care fie se înalţă, fie se coboară, şi moare tot cu plângere.

Am trăit în casă bogată, am trăit şi în bordei. Trecând timpul, tihna s-a luat de la mine. Astăzi trăiesc în bordei şi în strâmtoare, iar ce a fost nu va mai fi. Am stat la masă îmbelşugată, dar am şezut şi la masă sărăcăcioasă. Au trecut aceste zile, au trecut toate[…] toate trec. Am gustat dulceaţa şi amărăciunea – apoi gustul, dulceaţa şi amărăciunea s-au îndepărtat de la mine. Am ascultat muzică plăcută, dar a trecut vremea aceea şi veselia mea a încetat. M-am îmbrăcat cu haine bune – a trecut timpul şi veşmintele strălucitoare s-au luat de la mine. Am mers cu trăsura – a trecut acea vreme şi toate acestea nu mai sunt. Am stăpânit peste slugi şi robi – a trecut însă vremea aceea şi s-au luat de la mine. Am avut prieteni şi cunoscuţi, dar acele zile au trecut şi ei s-au transformet fie în vrăjmaşii mei, fie în fraţi făţarnici. Ceea ce s-a petrecut cu mine se întâmplă în această lume cu fiecare om.

Unde este acel timp în care eram fericit, în care eram sănătos, vesel, bucuros, slăvit, lăudat şi respectat, în care mă desfătam la mese îmbelşugate în acordurile muzicii şi mergeam cu trăsura? A trecut timpul şi odată cu el a trecut şi fericirea, şi mângâierea mea. Unde este acea vreme când eram nefericit, bolnav, trist, scârbit, hulit şi defăimat, ocărât şi batjocorit[…]? Au trecut acele ziule şi astfel a trecut toată nefericirea mea. Totul trece – şi ceea ce se întâmplă astăzi trece, căci totul trece dimpreună cu timpul efemer.

Ceea ce omul vede la el, acelaşi lucru se întâmplă cu oricare. Nu există om care de la naştere până la moarte să rămână statornic, fie în bunăstare, fie în nenorocire. Aşa cum sub cer este fie timp frumos, fie vreme mohorâtă, fie vreme urâtă şi furtună, fie senin şi linişte, tot aşa se întâmplă şi fiecărui om – este fie în bunăstare, fie în nenorocire, fie cuprins de frică, fie plin de linişte şi pace, fie întristat, fie bucuros.

Creştine, precum curge apa, ducând cu ea tot ceea ce pluteşte deasupra ei, tot aşa şi timpul vieţii noastre trece laolaltă cu toată bunăstarea şi nenorocirea noastră. Aşa trece toată viaţa noastră. Cum au trecut şi zilele de altădată şi tot ceea ce s-a petrecut în acea vreme, aşa a trecut şi fericirea, şi nefericirea noastră, şi tot aşa trece şi viaţa noastră dimpreună cu tot ceea ce se întâmplă de-a lungul ei. Aşa cum zilele noastre trecute le vedem ca-n somn,  şi cu ele toată bunăstarea şi nenorocirea noastră, tot aşa şi cealaltă vreme până la sfârşitul vieţii noastre o vom vedea ca în vis. Atunci numai ne vom aminti şi vom cugeta că aşa şi aşa s-a întâmplat cu noi. Aşa este viaţa noastră în această lume!”

Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă – Editura Egumeniţă, 2008, pp.261-262.