Apa care curge pe alături(III)

„Nu va fi o astfel de viaţă în veacul viitor, după cum cuvântul dumnezeiesc şi credinţa noastră ne încredinţează. Atunci viaţa noastră va începe, dar nu se va termina niciodată; va fi nesfârşită. Trupul nostru nu va suferi de neputinţe, îmbătrânire, bătrâneţe, moarte şi putrezire, ci va fi un trup duhovnicesc, nestricăcios, nemuritor, sănătas, puternic, uşor şi înfloritor. „Se seamănă[trupul] întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru stricăciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire. Iar când acest [trup] stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest [trup] muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: „ Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta?”(1 Cor. 15, 42-44; 53-55). Fără de sfârşit vor fi şi slava, cinstea, liniştea, pacea, mângâierea, bucuria, veselia şi toată fericirea. Aleşii lui Dumnezeu Îl vor vedea pe Acela faţă către faţă şi din aceasta se vor mângâia, se vor bucura şi se vor veseli necontenit; în veci vor împărăţi împreună cu Hristos, ca mădularele împreună cu capul. „Pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim”(Rom. 8, 17).

Tot aşa şi în veşnica nefericire moartea va fi necontenită. O dată mort, osânditul va muri necontenit, dorindu-şi moartea. ; fără de sfârşit va fi chinuit şi va suferi şi nu va simţi nicio mângâiere, nicio răcorire, nicio alinare. Aceasta este cea de-a doua moarte, moartea cea veşnică.

Prin urmare, creştine, ia aminte:

1) Timpul vieţii noastre este nestatornic  şi tot ceea ce se întâmplă în ea se schimbă şi trece. Pentru aceasta nu trebuie să ne alipim de lucrurile vremelnice şi lumeşti, ci cu toată râvna să căutăm viaţa cea veşnică şi bunătăţile viitoare. „Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ”(Col. 3, 2).

2)Să nu te făleşti cu bunăstarea acestei lumi, adică cu bogăţia, cu cinstea, cu lauda şi cu toate celelalte, căci orice bunăstare este vremelnică; cum vine, tot aşa se şi duce de la noi, şi rămânem ca cei nefericiţi, săraci, necăjiţi şi dispreţuiţi.

3)În necaz nu te descuraja, pentru că şi el trece. Aşa cum după trecerea nopţii vine ziua, iar după furtună şi vreme urâtă cerul se înseninează, tot aşa şi după scârbe şi tristeţe vine bucuria, iar după nenorocire vine tihna.

4) Să rabzi şi să nu te mâhneşti din pricina clevetirii, hulei, mustrării şi defăimării pe care le primeşti de la oamenii rău intenţionaţi şi nelegiuiţi, căci şi acestea toate trec. Puternic este Dumnezeu clevetirea lor a o întoarce în binecuvântare, după cum este spus: „Ei vor blestema şi tu vei binecuvânta”(Psalm 108, 27).

5)Cine va răbda statornic atât la bună vreme, cât şi în nenorocire, acela va rămâne întotdeauna în linişte şi pace; va petrece o viaţă după chipul şi asemănarea lui Hristos; încă de pe pământ va simţi bucurie cerească şi încă din această viaţă vremelnică va gusta dulceaţa vieţii veşnice.

Doamne, ajută-mă! „să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău”(Psalm 5, 12)

Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă – Editura Egumeniţă, 2008, pp.262-264.