Nu se află nimic în om care să nu se manifeste în cele din urmă în exteriorul lui.
Apoi, exteriorul dă înapoi interiorului ceea ce a primit de la el.
Nu, aceasta nu explică problema, pentru că întrebarea încă rămâne: Cum intră tulburarea într-un grup de oameni? De ce există ea în familii şi în societate? Ceea ce este în afara omului este manifestarea a ceea se află înlăuntrul său. Neorânduiala intră în familie şi în societate din interiorul omului. Nu se află nimic în om care să nu se manifeste în cele din urmă în exteriorul lui. Apoi, exteriorul dă înapoi interiorului ceea ce a primit de la el. Apare din nou întrebarea: Cum a intrat această neorânduială în om?
Iarăşi, aş spune că tulburarea exterioară influenţează interiorul, şi se înmulţeşte acolo, pentru că sămânţa ei şi înclinarea spre ea este deja în interior.
Ai fost tulburată şi nu-ţi puteai găsi pacea. De ce? […] în timpul celor două zile când ai fost tulburată şi te-ai dus departe, inima ta a fost de acord, dacă nu cu totul, cel puţin cu multe lucruri. De la aceste stări ţi-au apărut tulburarea şi mâhnirea. Când ţi-ai revenit, ai observat ceva nou în tine. Conştiinţa ta ţi-a spus că acest lucru nou era fapta ta şi era greşită, şi a început să te mustre. Ţinând cont de acest glas, te-ai gândit cu grijă la tot şi ai evaluat corect acest fel de viaţă. După aceasta, dacă ţi s-ar întâmpla să cazi din nou în această tulburare şi dacă…îţi vei dezlipi inima, nelăsând-o să-şi facă voia, apoi ea va sfârşi prin a rupe cu simpatiile ei şi nu vei mai suferi ceea ce ai suferit[…] Dacă până acum ai trăit într-o anumită rânduială, s-ar putea să te atragă dezordinea. Gândeşte-te la aceasta şi vei constata că există atracţie, că a existat şi anterior în tine, dar era ascunsă, şi acum a ieşit la suprafaţă. Influenţele din afară nu creează nimic nou, ci numai acţionează asupra a ceea ce deja purtăm în noi. Îţi voi da un exemplu. Am văzut leproşi. Copiii lor se nasc sănătoşi, arată normal şi cresc sănătoşi. Dar vine timpul când lepra se manifestă şi în ei, şi încep să fie ca şi părinţii lor, leproşi. De unde a venit lepra? Din interior! Şi cum a ajuns acolo? Exista la naştere, prin moştenire de la părinţi.
De aici îţi va fi uşor să tragi concluzia că, dacă vedem în noi neorânduială şi tulburare – gânduri, simţăminte, dorinţe, fapte – şi dacă ne învârtim în jurul lor, este pentru că sămânţa tuturor acestora a intrat în interiorul naturii noastre, şi această sămânţă a neorânduielii, fiind slobozită împreună cu dezlănţuirea patimilor şi nevoilor noastre, introduce tulburarea în noi şi face ca viaţa noastră să fie confuză şi agitată.
Din volumul Sf. Teofan Zăvorâtul, „Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi”, Iaşi, 2006.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu