Basarabia şi Bucovina de Nord

Vai, Neamul meu - în gropi de var!
Fără de Cruce... Nici Altar
Sau ridicaţi în dricul verii...
Un drum de oase prin Siberii !"
Mihai Prepeliţă

Odată cu anexarea samavolnică de către URSS a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord în vara anului 1940, ca urmare a mizerabilului tratat Molotov-Ribbentrop încheiat între imperiul comunist şi germania nazistă, a fost dezlănţuită pe aceste străvechi teritorii româneşti teroarea roşie, care a continuat cu furie până în vara anului 1941, când trupele române au trecut Prutul.

După semnarea criminalului act Ribbentrop-Molotov(23 august 1939, ora 23, 15`) circa 50.000 de români din Bucovina de Nord(Crasna, Cindei, Pătrăuţii de Sus şi de Jos, Prisăcari etc.) s-au îndreptat încolonaţi către graniţă spre Suceveni. Între 1-2 aprilie fugarii au măcelăriţi prin şarje de cavalerie şi tir de artilerie.  
În comuna Fântâna Albă(Valea Plângerii) au fost săpate iniţial zece gropi comune cu circa 250 de cadavre şi muribunzi. Alte 28 de gropi comune au fost plasate în satele din jur(Adâncata etc.), astfel că numărul celor ucişi în aceste două zile este estimat a fi între 2500 şi 7000, deşi sunt aprecieri care se ridică la 15.000. Pe bună dreptate, putem vorbi de un “Katin” al României.

Metodele folosite au fost cele deja aplicate în restul  imperiului: omorurile în masă, deportările dincolo de Urali şi în Extremul Nord, colectivizarea forţată a agriculturii şi naţionalizarea industriei.

Astfel, între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, au fost deportaţi în lagăre un număr de 300.000 de români basarabeni şi bucovineni. Alte surse indică o cifră mult mai ridicată: între 800.000 şi 1.000.000. Paul Goma precizează că numai “în noaptea de 6 spre 7 iulie 1949 au fost arestaţi şi deportaţi oficial 200.000 de basarabeni”.  Aceasta a fost - în eşalonarea autorului – “doar” al treilea val; primul: 1 iunie 1941(simţind că are să se declanşeze războiul); al doilea: în 1944-1945, după întoarcerea frontului(aceasta combinat cu foametea provocată). Dintre deportaţii acestui prim val al terorii, se estimează că 10.000 au fost relativ rapid asasinaţi. Dovezi ale acestor asasinate au fost gropile comune descoperite de Armata Română, după începerea războiului la 22 iunie 1941 şi eliberarea – din păcate temporară – a Basarabiei(de exemplu în satul Sofia, din zona Brăieşti).

După 1944, când Basarabia şi Bucovina de Nord au recăzut în mâinile comunismului sovietic, teroarea a luat caracterul de adevărat genocid al populaţiei  româneşti, urmărindu-se, în mod vădit, schimbarea totală a structurii etnice a populaţiei, în acest scop folosindu-se două  mijloace principale:

 - Asasinarea, deportarea şi strămutarea. Astfel se evaluează că, între 1945 şi 1954, cel puţin 500.000 de români basarabeni şi bucovineni au fost deportaţi în lagărele Gulagului.

 - Aducerea în “golurile” rămase a unor “înlocuitori” din restul Uniunii Sovietice, dar mai ales ruşi.

Un aspect mai puţin cunoscut al genocidului din Basarabia este legat de foametea anilor 1946-1947, a cărei minimalizare sau mistificare de către  istoriografia sovietică a fost uşurată  de “moartea a zeci de mii de români basarabeni în afara hotarelor RSSM”. Un studiu meritoriu[...] estimează  numărul victimelor foametei din Moldova sovietică a acelor ani între 200.000 şi 350.000. Sunt citate satele Rezeni, Cazaclia, Livădeni şi Pămăreşti, în care morţii prin înfometare au  depăşit chiar jumătate din populaţ, în care morţii prin înfometare au  depăşit chiar jumătate din populaţia localităţii.[...]

Numărul total al victimelor comunismului în Basarabia şi Bucovina de Nord este estimat de Ovsienko la 1.500.000 de persoane.

Proclamarea Republicii Moldova(ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice) stă la originea unor noi vărsări de sânge, în special în teritoriul situat la vest de Nistru(Transnistria).

Un raport recent despre bilanţul luptelor din acest teritoriu(în parte rezultat al confruntării dintre populaţia românească cu sentimente unioniste şi anticomuniste şi slavii din zonă, aţâţaţi şi înarmaţi de armata a 14-a sovietică şi comunistă) recunoaşte înregistrarea a mai multor sute de morţi  de ambele părţi beligerante.

Un episod[...]din istoria dictaturii comuniste în Bucovina, ne-a fost recent dezvăluit. Este vorba de satul Bila Krineza, la graniţa dintre Ucraina şi România, care, la 1 aprilie 1941, a trăit o îngrozitoare tragedie: 80 de români au fost masacraţi de KGB, după ce în prealabil li se promiseserefugierea în România. Relatarea localnicilor privind acest masacru, ţine de domeniul literaturii terifiante a marelui nuvelist american Edgar Allan Poe. Două zile după această crimă, pământul gropilor comune s-a mişcat, semn că unii dintre cei îngropaţi erau încă vii!!!

(Florin Mătrescu, Holocaustul roşu (Crimele comunismului internaţional în cifre), Bucureşti 2008, paginile 94-96)

 Beria, Beria,
Ai umplut Siberia
Nu cu hoţi, nu cu tâlhari,
Cu moldoveni gospodari.

De la sapă, de la plug,
I-ai luat pe toţi buluc,
De la livezi, de la vii
I-ai adus în reci pustii.

I-ai adus cu mic, cu mare,
Să petreaca zile-amare,
Amare şi îngheţate,
De vii, de morţi blestemate.

Fi-ţi-ar Berie să-ţi fie,
Să n-ai scânduri de sicrie,
Să zdohneşti, ca un bandit,
De tot neamu-afurisit.

.. din folclorul basarabenilor deportaţi de regimul stalinist, după 28 iunie 1940
Constantin Bobeica, "Intre stele şi ţărâne", Ed. Pontos, Chişinău, 2005

Imagini:  

http://casa-regala.blogspot.com/2009/01/impartirea-administrativ-teritoriala.html

http://www.civicnet.info/Procesulcomunismului.asp?ID=204