În chip minunat, oamenii sunt atraşi de sfinţenie. Nimic nu-i poate ţine departe de omul sfânt care li se descoperă lor mai întâi, din mila Celui Preasfânt. Ca valurile mării către un ţărm de linişte, alergă neobosit în întâmpinarea celui din ochii şi din glasul căruia izbucneşte harul.
Omul simplu, atât de dispreţuit de unii sau de alţii dintre înţelepţii lumii noastre, nu se înşală când vine vorba să recunoască lumina adevărată.
Poporul nu este prost. Poporul e în aşteptare. El caută să întrezărească la mai marii acestei lumi puţină sfinţenie, blândeţe şi smerenie, ca să le urmeze.
Aţi văzut poporul sârb, de la vlădica Amfilohie şi până la opincă, izbucnind în lacrimi la vestea trecerii la Domnul a Patriarhului lor Pavle? Apoi rugându-se pentru odihna sufletului său şi sărutând cu dragoste mâinile sale?
Pe mine m-a impresionat peste măsură şi încă nu am puterea să trec mai departe de acest eveniment al revelării sfinţeniei unui om. Unde să călătoresc, în timp ce Domnul ne-a făcut semn să privim spre alesul Său, spre bineplăcutul său Pavle? Mărturisesc o nespusă linişte la vederea feţei sale. Mă uit la chipul său transfigurat de atâţia ani de trăire duhovnicească şi văd chipul lui Hristos, mai presus de înţelegerea omenească senin şi chemător. Harismatic. Îmi aminteşte de chipul Părintelui nostru Justin Pârvu, luminos peste fire. 
Binecuvântaţi sunt oamenii simpli care gustă sfinţenia simplu şi plâng lacrima curată, şi zâmbesc zâmbet duhovnicesc în faţa omului îndumnezeit prin har. Doamne ajută! Iar mâine, la Slujba înmormântării Preafericitului Patriarh Pavle, duh de pace şi de evlavie tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu