Trupul Sfântului Ioan Botezătorul a fost înmormântat în cetatea samariteană Sebaste/ Sevasta. Sf. Ev Luca, plecând să-L propovăduiască pe Hristos în cetăţi şi oraşe, a ajuns la Sevasta, unde i-au dat mâna dreaptă a Sfântului Prooroc Ioan, mâna cu care el îl botezase pe Mântuitorul. Exanghelistul Luca a luat-o cu el în Antiohia, oraşul său de baştină. Când musulmanii au cucerit Antiohia, două secole mai târziu, un diacon numit Job a adus sfânta mână a Înaintemergătorului la Calcedon. De aici, în ajunul Teofaniei Domnului, a fost transferată la Constantinopol(956) şi ţinută acolo.
În anul 1200, pelerinul rus Dobrinia, care ulterior a devenit Sf. Antonie, Arhiepiscopul Novgorodului(10 februarie), a văzut mâna dreaptă a Înaintemergătorului in palatul imperial. Din Vieţile Sfinţilor aflăm că în anul 1263, în timpul capturării oraşului de către cruciaţi, împăratul Baldwin a dăruit un os din încheietura mâinii Sf. Ioan lui Ottonus de Cichon, care l-a dat apoi unei mănăstiri cisterciene din Franţa.
Mâna dreaptă era în continuare păstrată în Constantinopol. Pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, începutul secolului al XV -lea, aceste sfinte moaşte au fost văzute de nişte pelerini ruşi, Ştefan din Novgorod, diaconul Ignatius, cântăreţul Alexandru şi diaconul Zosima. Când Constantinopolul a căzut sub asediul turcilor în 1453, obiectele sfinte au fost adunate, la ordinul cuceritorului, şi ţinute sub lacăt în trezoreria Imperiului Otoman.
În Vieţile Sfinţilor este o mărturie certă că în 1484 mâna dreaptă a Înaintemergătorului a fost dată de fiul sultanului musulman Baiazid Cavalerilor din Rodos pentru a le câştiga bunăvoinţa, deoarece un rival periculos al lui Baiazid, chiar fratele său, se aliase cu aceştia. Un contemporan, Wilhelm Gaorsan Gallo, vice-cancelar al Rodosului, de asemenea aminteşte aceste fapt. Cavalerii de Rodos, stabilindu-şi sediul lor pe insula Malta, au transferat relicvele cu ei acolo. Când ţarul rus Paul I(1796-1801) a devenit mare maestru al Ordinului Maltez în cinstea Profetului Ioan, mâna dreaptă a Botezătorului, o parte a Sfintei Cruci şi Icoana « Philermos » a Maicii Domnului(12 octombrie) au fost duse în 1799 în Rusia, la Capela Gatchina(12 octombrie). În acelaşi an, aceste sfinţenii au fost transferate în biserica închinată Icoanei nefăcute de mâini omeneşti a Mântuitorului din Palatul de Iarnă. S-a compus o slujbă specială pentru praznicul ei.
Părţi din mâna dreaptă a Sf. Ioan se crede că sunt în Mănăstirea Cetnije(Muntenegru) şi de asemenera la Schitul Românesac Prodromul din Sfântul Munte Athos.
Nu se ştie cum a ajuns această parte din mâna dreaptă a Sf. Ioan la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos. Dar se ştie că în primii ani ai secolului al XIX-lea, consilierul Prusiei la Constantinopol, John Frangopoulos, era în posesia acestor sfinte moaşte şi le-a împodobit cu pietre preţioase. Pe 10 martie 1802 au fost aduse sau restituite Mănăstirii Dionisiu prin strădaniile Stareţului Ioachim Agiostratiti. Acest eveniment este prăznuit anual de către Mănăstire în a patra Duminică a Marelui Post cu priveghere de toată noaptea.
Sf. Nicolae Velimirovici scrie în Proloage : « Se spune că în fiecare an la praznicul Sfântului Ioan, episcopul aduce mâna dreaptă a acestuia înaintea poporului. Uneori mâna este deschisă, alteori închisă. În primul caz, ea semnifică un an roditor şi bogat, iar în al doilea caz, înseamnă un an neroditor şi cu foamete mare ».
Alte sfinte moaşte ale Înaintemergătorului
Un alt paraclis
RăspundețiȘtergerehttp://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2012/01/paraclisul-sfantului-ioan-botezatorul-7.html