« Aud, principesă, că continuaţi să va întristaţi pentru pierderea iubitei dumneavoastră fiice. Precum v-am mai spus adeseori, vă repet şi acum, că datorită slăbiciunii omeneşti este cu neputinţă să nu se întristeze mama pentru pierderea copiilor. Însă ca o creştină trebuie să vă potoliţi această tristeţe cu nadejde creştină, că fiica dumneavoastra va primi mare milă de la Împăratul Cerului, în Împărăţia Lui cea de sus şi fără de sfârşit ; pentru că ea a fost luată din viaţă la o vârstă tânără, fără să sufere niciun fel de ispite ale lumii.
În viaţa Sfinţilor Andronic şi Atanasie se spune că nimeni nu cere răsplată cu atâta îndrăzneală de la Dumnezeu precum copiii, care grăiesc : « Doamne, ne-ai lipsit de bunătăţile pământeşti, nu ne lipsi de cele cereşti ». Preocupaţi-vă, principesă, mai des mintea cu astfel de gânduri şi atunci acest duh al tristeţii se va preschimba în bucurie sufletească. »
Nicolae Tonitza
Unor părinţi întristaţi pentru moartea fiului lor
« Există un sfat sfânt de a veni în casa celor ce plâng. Însă pentru că sunt cuprins de neputinţe şi sunt slab şi din această cauză nu vă pot asculta, m-am hotărât ca măcar să discut cu dumneavoastră prin intermediul scrisorii, pentru a vă alina, pe cât cu putinţă, marea voastră întristare.
Din cauza slăbiciunii omeneşti este imposibil ca să nu fie cuprinşi de tristeţe părinţii lipsiţi prematur de singurul lor fiu, la o vârstă atât de fragedă, la o asemenea vârstă înfloritoare[...].
Însă noi nu suntem ca păgânii, care nu au nicio nădejde în viaţa viitoare, ci suntem creştini, care avem o mângâiere plină de bucurie şi după moarte nădăjduim să primim fericirea viitoare veşnică.
Acest gând îmbucurător ar trebui să vă împuţineze mâhnirea, să vă aline marea dumneavoastră tristeţe, pentru că deşi aţi fost lipsiţi pentru un timp de fiul dumneavoastră, iarăşi îl veţi putea vedea în viaţa viitoare. Veţi putea să vă uniţi cu el acolo, unde niciodată nu vă veţi mai despărţi. Doar că trebuie să luaţi măsurile cuvenite în acest sens : în primul rând, să pomeniţi sufletul lui M. La Jertfa cea fără de sânge, la citirea Psaltirii şi la rugăciunile voastre particulare ; în al doilea rând, să faceţi pentru sufletul lui milostenie după puteri. Toate acestea îi vor fi folositoare nu doar răposatului Dvs. Fiu M., ci şi vouă înşivă. Cu toate că moartea lui v-a cauzat o mare suferinţă şi întristare, însă această durere poate să vă întărească şi mai mult în viaţa creştină, în binefacerea creştină, în aşezarea creştină a duhului. Tot ceea ce Dumnezeu îngăduie să ni se întâmple este doar spre binele nostru..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu