Tâlcuire la Psalmi: „Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul”

„Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul”

(Psalmul 120, 2)

„Ajutorul meu, zice, va veni de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul”, că zidirea totului este a Însuşi adevăratului Domn. Şi noi, Creştinii, de vom ridica ochii sufletului nostru la cer, osebindu-i  de la lucrurile cele pământeşti, va veni nouă ajutor de la Domnul.”

Notă de subsol:

Zice însă Hrisostom:

„ Cei mai dinainte de aceasta, lemnului zicându-i „dumnezeul meu eşti” şi pietrei, „tu m-ai născut””, acum , pe Făcătorul a toată lumea  Îl cunosc şi zic: „Ajutorul meu de la Domnul, nu de la oameni, nu de la cai, nici de la aliaţi, ci de la Domnul”. Această alianţă e nebiruită şi nu numai nebiruită, ci şi grabnică, numai de va căuta cineva la înălţime. Că pentru aceasta, pe singură vietatea aceasta(adică pe om) l-a făcut Dumnezeu să stea drept şi l-a aşezat să-şi aibă ochii către înălţime, învăţând şi din cele simţitoare că trebuie a privi către înălţime şi a filosofa despre cele cereşti”.

Aceleaşi le zice şi dumnezeiescul Vasile, adăugând:

„Precum dar te-ai alcătuit, omule, aşa şi filosofează. Aceasta şi oarecare înţelept o zice: „Ochii înţeleptului în capul lui”(Eccl. 2: 14)”.

Zice însă Origen:

„Eu... am ridicat ochii mei la munţi, adică la sfinţii îngeri, ca aşa să mă ajutorez de vreunul  dintr-înşii , însă ajutorul a venit la mine de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul”. Că nu simplu a adăugat acestea – Cel ce a făcut cerul şi pământul : „Pretutindeni, zice, poate  şi în pământ străin a ajuta, şi între barbari a întinde mâna”. ”

Cuviosul Eftimie Zigabenul; Sfântul Nicodim Aghioritul - Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi(vol. II), Catismele X-XX, tâlcuire verset cu verset, Editura Cartea Ortodoxă – Editura Egumeniţa, paginile 630-631.