« Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit
în iad sufletul meu »(Pslalmul 93, 17)
« Nimeni altul, zice, nu mi-a ajutat mie împotriva vrăjmaşilor, decât Dumnezeu , pentru că de nu ar fi ajutat mie Dumnezeu, de multe ori primejduindu-mă eu, puţin ar fi lipsit să mor, ori cu moartea cea trupească, ori cu cea sufletească ». Prin iad se poate zice şi mormântul cel gândit al păcatului.*
*Notă de subsol :
Zice însă Diodor :
« Dumnezeu mângâie pe cei ce ostenesc întru fapta bună, pe cei ce râvnesc pentru buna-cinstire, pe cei ce voiesc a isprăvi vieţuirea cea plăcută Lui, pe cei ce-şi omoară pornirile trupului şi se luptă împotriva voilor lui , până ce vor isprăvi lucrul la care se sârguiesc ».
Din « Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi », volumul II ; autori : Cuviosul Eftimie Zigabenul – Sfântul Nicodim Aghioritul
Imaginea : http://cosmi.megablog.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu