"Fiecăruia dintre noi i s-a încredinţat cârma gândului său"

« De ziceam : « S-a clătinat piciorul meu », mila Ta, Doamne,

mi-ar fi ajutat mie. »(Psalmul 93, 18)

 « De aş fi zis, zice, către Dumnezeu : o, Doamne, s-a clătinat piciorul meu*, adică tăria mea, şi mă trag către primejdie, şi de aş fi mărturisit  neputinţa mea, îndată dobândeam ajutor de la Tine ». Învaţă însă David cu cuvintele acestea cum că cel ce va cunoaşte că urmează să cadă în păcat şi nu se va deznădăjdui, nici nu se va lenevi, ci-şi va mărturisi neputinţa sa, degrabă află ajutorul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este  milostiv şi îndurător cu făptura Sa.

*Notă de subsol :

Zice însă dumnezeiescul Chiril :

« Întru acestea nu se zice despre piciorul trupului, ci despre cel al gândului şi voia sufletului, cu care venim la toate cele practice. Căci fiecăruia dintre noi i s-a încredinţat cârma gândului său; drept aceea, atunci când iubitorul curăţiei, cel care se nevoieşte întru înfrânarea cea iubitoare de Dumnezeu, este oarecum clătinat, de multe ori satana întorcându-l către îndulciri necuviincioase, îl ajută însă şi-l mântuieşte Dumnezeu ».

Din « Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi », volumul II ; autori : Cuviosul Eftimie Zigabenul – Sfântul Nicodim Aghioritul

Imaginea : http://mariuscruceru.ro/category/comentarii/