Simplitatea Evangheliei sau Despre Ortodoxie şi eterodoxie

I

“Cuvintele Mele sunt duh şi viaţă...”(In. 6: 63)

S-au împlinit 900 de ani(în 1954) de la 1054, când s-a despărţit Biserica Apusului de Biserica Răsăritului creştin. Au trecut apoi 400 de ani de când s-a rupt în două Biserica Apusului şi de când s-au înmulţit tot mai mult dezbinările confesionale, eretice şi sectare.

Astăzi cunoaştem fără multă greutate şi vedem cu toţii că există un creştinism adevărat, autentic, ortodox(orthos=drept) şi un creştinism eterodox(eteros=altul), un creştinism împărţit în confesiuni, eresuri, schisme şi secte.[...] la creştinismul  de la început, la dogmele cele simple şi curate ale Evangheliei, unii au adăugat învăţături noi(inovaţii), pe care ortodoxia nu le primeşte, iar alţii au ciuntit Evanghelia, lăsând la o parte o seamă de porunci şi cerinţe pentru mântuire, ca Sfintele Taine şi faptele bune(şi adăugând altele ca vorbirea în limbi străine, serbarea sâmbetei în locul duminicii, oprirea copiilor  de la botez şi altele).

[...] Oricine citeşte acasă sau ascultă la Biserică Sf. Evanghelie, ştie cât de simple sunt cuvintele ei, dumnezeieşti de simple, de la început până la sfârşit. De pildă, învăţătura despre Dumnezeu – cea mai înaltă, cea mai grea şi cea mai adâncă. Evanghelia spune simplu : Dumnezeu este duh ; Dumnezeu este viaţă, lumină, iubire ; Dumnezeu e Tatăl – Creatorul, Fiul – Mântuitorul şi Duhul Sfânt – Mângâietorul şi Sfinţitorul lumii. Tatăl e Făcătorul a toate ; Fiul e născut din Tatăl din veşnicie ; Duhul Sfânt purcede din Tatăl din veşnicie. Aceasta este învăţătura cea simplă despre Sfânta Treime şi porunca cea dumnezeiască : « Mergând, învăţaţi toate neamurile şi botezaţi-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh... »(Mt. 28 : 19).

Tot aşa sunt şi celelalte învăţături evanghelice despre om, despre mântuire, despre Biserică, despre Sfintele Taine, despre porunci, despre virtuţi şi făgăduinţe. Să ne gândim îndeosebi la  cele două cuvântări şi  la cele două rugăciuni  care ne-au rămas de la Mântuitorul, în Sf. Evanghelie, la Predica de pe Munte cu rugăciunea Tatăl nostru (Mt. 5 :7) şi la Cuvântarea de la Cina cea de Taină, când adresează ucenicilorultimele învăţături, care se încheie cu rugăciunea către Tatăl pentru Sine, pentru ucenici şi pentru toţi credincioşii(In. 13-17). Cât de simplu vorbeşte Mântuitorul şi cât de adânc răsună cuvintele Lui în inimile noastre ! »

(va urma)

Preot Ilarion Felea, Spre Tabor, Volumul III, Editura Crigarux şi Mănăstirea Petru Vodă, 2007, pp. 39-40

Sfânta Evanghelie de la Matei – Capitolul 5

1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.  2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: 

3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.  4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.  5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.  6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.  7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.  8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.  9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.  10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.  11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.  12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. 

 13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.  14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.  15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.  16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.  17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.  18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.  19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. 

20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.  21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.  22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.  23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,  24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.  25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.  26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.  27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".  28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.  29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.  30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.  31. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire".  32. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.  33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".  34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,  35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,  36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. 37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. 

38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".  39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.  40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.  41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.  42. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.  43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".  44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,  45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.  46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?  47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?  48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.