Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

sâmbătă, 20 februarie 2010

Tăria de stâncă a ortodoxiei, prin urmare, întâi de toate şi peste toate, este Hristos.



"Ortodoxia este calea dreaptă, cea mai scurtă, 
dintre două fiinţe,
dintre om şi Dumnezeu."


Crezul şi tăria Ortodoxiei

“Voi sunteţi biserica lui Hristos...”(1 Cor. 12 : 27)
Duminica Ortodoxiei, întâia din Postul Paştilor, este închinată  cinstirii deosebi a Bisericii, a credinţei şi a religiei noastre creştine. Sărbătoarea aceasta este o zi de popas şi de reculegere dar şi de întrebări de conştiinţă la care suntem datori să răspundem. Ce este ortodoxia ? Care sunt temeiurile sau bazele credinţei noastre creştine ? Care sunt stâlpii crezului nostru şi ai mărturisirii noastre ? Care sunt tăriile credinţei ortodoxe ?
Ortodoxia,  iubiţi creştini, este calea dreaptă, cea mai scurtă dintre om şi Dumnezeu. Orthos(cuvânt grecesc) înseamnă drept ; doxa(iarăşi cuvânt grescesc) înseamnă slavă sau mărire. După ştiinţă, linia dreaptă este calea cea mai scurtă dintre două puncte. Ortodoxia este calea dreaptă, cea mai scurtă, dintre două fiinţe, dintre om şi Dumnezeu. Aceasta este religia noastră. De aceea ne numim creştini « ortodocşi », adică « dreptcredincioşi », « dreptmăritori » sau « dreptslăvitori ». Religia aceasta, calea aceasta, credinţa aceasta este adâncă, cât sufletul omului şi înaltă, cât cerul...
Care sunt stâlpii crezului nostru, temeiurile sau bazele credinţei noastre, spre deosebire de alte confesiuni şi secte, [...] care sunt tăriile de stâncă ale ortodoxiei ?
1. Întâi de toate, Hristos. Ortodoxia este religia lui Hristos, e Biserica lui Hristos, adică creştinismul în forma lui cea mai veche, mai curată, mai simplă, mai adevărată.
Ortodoxia nu are întemeietori ca sectele protestante, nici nu a avut cutezanţa să numească vicari ai lui Hristos pe pământ care să-i împrumute atributele  dumnezeieşti şi să-l înlocuiască,  precum la romano-catolici.
Ea a rămas la  credinţa Evangheliei care ne învaţă că singur Hristos este capul Bisericii şi Biserica este trupul lui Hristos(Ef. 1 : 22-23 ; Col. 1 : 18 ; 27). În ortodoxie se păstrează unitatea Duhului şi a credinţei  prin Hristos şi prin crezul Bisericii.
Noi suntem de credinţa că la conducerea Bisericii nimeni nu poate înlocui pe Hristos, capul ei ; ortodoxia nu admite şi nu poate admite alt cap sau al doilea cap al Bisericii.
Deasupra noastră, deasupra ortodoxiei, este numai cupola Bisericii şi cerul liber. Pentru ortodoxie nu există nici vicari ai lui Hristos, nici “scaune sfinte”, în afară de  scaunul slavei lui Dumnezeu; de aceea în ţările ei nu este atâta necredinţă ca în ţările care au  de stăpân  pe “vicarul lui Hristos”(Italia, Franţa, Spania şi Belgia).
În ortodoxie capul Bisericii e numai Hristos. El e cu noi până la sfârşitul veacurilor(Mt. 28 : 20). Tăria de stâncă a ortodoxiei, prin urmare, întâi de toate şi peste toate, este Hristos.

2. A doua tărie a ortodoxiei o vădesc sfinţii : îngerii păzitori, patriarhii Vechiului Testament, proorocii, apostolii, martirii, mărturisitorii, marii dascăli şi ierarhi ai lumii creştine, cuvioşii şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi şi toţi drepţii.
Nimeni nu are în Biserică autoritate mai mare decât sfinţii. Nimeni nu a întruchipat mai frumos învăţăturile Evangheliei lui Hristos ca sfinţii. Nicăieri nu vedem mai bine cum s-au lămurit şi au trăit adevărurile creştine, ca în vieţile, predaniile, cântările şi vieţile pilduitoare ale sfinţilor.
Ortodoxia este « credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna »(Iuda 1 :3). Crezul nostru este crezul sfinţilor, de aceea ni-i aşa de scump.
Cine se ridică împotriva ortodoxiei se ridică împotriva sfinţilor care au întruchipat în predaniile şi în vieţile lor cel mai înalt, mai frumos şi mai greu chip de viaţă – sfinţenia. 
Au şi alte biserici cultul sfinţilor, dar şi aici se fac greşeli. Încă din vremea Apostolilor, dar şi mai mult în vremea noastră, unii spun că sunt ai lui Petru(catolicism), alţii ai lui Pavel(protestantism), alţii ai lui Ioan(ortodoxism), iar alţii, cei mai noi, ai lui Anton de Padova(care-l cinstesc mai mult pe el decât pe Dumnezeu).
Ortodoxia nu admite acest fel de cult al sfinţilor. Ortodoxia este Biserica tuturor sfinţilor, şi a lui Petru şi a lui Pavel, şi a lui Ioan şi a Martei(creştinismul activ), şi a Mariei(creştinismul contemplativ). Ortodoxia nici nu înlătură cultul sfinţilor(ca protestanţii), nici nu coboară cultul lor la  zgomotul necuviincios al reclamei, ca şi când fiecare rugăciune împlinită ar fi  o minune datorată oarecărui sfânt(ca romano-catolicismul).  Ortodoxia păstrează cultul sfinţilor între marginile cuviinţei şi ale dreptei credinţe, ale firii create şi voite de Dumnezeu.
Ortodoxia învaţă şi urmează vieţile, predaniile, învăţaturile şi virtuţile, cântările şi rugăciunile sfinţilor şi, dintr-o cuviincioasă smerenie evanghelică, nu bagatelizează minunile lor. Aceasta încă este una din tăriile de granit ale ortodoxiei.





« Ortodoxia a trăit solidară cu  cerul de sus şi cu poporul de jos
 şi trăieşte în cea mai strânsă legătură cu poporul credincioşilor :
a suferit cu el, a trudit cu el, s-a bucurat şi a biruit cu el.”

3. A treia tărie a ortodoxiei este poporul credincios. Ortodoxia este Biserica poporului, o Biserică populară, pentru popor, pentru dorurile, durerile, trebuinţele şi mântuirea poporului.
În ortodoxie se mântuiesc  şi cărturarii şi fariseii(ca Pavel, Iosif, Nicodim şi alţii), şi împăraţii(ca împăraţii Constantin, Iustinian), dar ea nu e pentru cărturarii şi fariseii făţarnici, nici pentru împăraţii tirani.
Ortodoxia este pentru  Ioan, pentru Simeon, pentru Petru, Iacob, Nicolae, Gheorghe, Dimitrie, Ştefan, Vasile, Grigorie; este pentru Maria Magdalena, Ana, Elena ş. a. m. d.
 Ortodoxia nu a fost niciodată împotriva poporului ; nu a fost şi nu este nici pentru Irozi, nici pentru Pilaţi; ea este pentru păstori şi pescari, pentru plugari ca  Simon Cirineanul, pentru muncitori cu  mintea şi cu braţele, ca Pavel şi Onisim, ca Tit şi Timotei, ca Acvila şi Priscila.
 Ortodoxia a trăit solidară cu  cerul de sus şi cu poporul de jos şi trăieşte în cea mai strânsă legătură cu poporul credincioşilor : a suferit cu el, a trudit cu el, s-a bucurat şi a biruit cu el.
Ortodoxia  nu are cetăţi eterne pe pământ – « Că nu avem aici cetate stătătoare »(Evr. 13 : 14) ; nu este nici cu Roma papală, nici cu Viena imperială, nici cu Parisul, nici cu Londra, nici cu alte capitale ; cu nicio împărăţie lumească şi cu nicio putere pământească trădătoare a lui Hristos.
Ortodoxia este cu sine însăşi, adică cu Hristos Dumnezeu şi cu Evanghelia, cu sfinţii, cu poporul, cu sufletul tău şi cu Ierusalimul cel ceresc, cu cerul de sus şi cu poporul de jos. În ortodoxie toate cărţile sfinte, rugăciunile şi cântările sunt scrise în limba poporului. În ortodoxie nu există limbi moarte, limbi sfinte, ci fiecare limbă care se roagă lui Dumnezeu, care citeşte cuvântul lui Dumnezeu şi care se împărtăşeşte cu Hristos Dumnezeu, se sfinţeşte – devine limbă sfinţită, sfântă.
Aceasta este ortodoxia şi acestea sunt tăriile noastre: Hristos, cu harurile Bisericii şi cu adevărurile Evangheliei Lui; Sfinţii, cu vieţile, virtuţile, rugăciunile, cântările, învăţăturile şi predaniile lor; şi poporul, cu trebuinţele lui de mântuire, cu dorurile, durerile şi bucuriile lui.
Aceasta este ortodoxia şi acestea sunt tăriile noastre de granit, iubiţi şi  binecuvântaţi  creştini; acestea sunt bazele sau temeiurile credinţei noastre creştine; aceştia sunt stâlpii crezului nostru, ai mărturisirii şi ai mântuirii noastre : Hristos, capul Bisericii noaste, sfinţii, icoanele noastre de model şi credincioşii, poporul, trupul viu al Bisericii lui Hristos. « Voi sunteţi biserica lui Hristos şi (fiecare) mădulare în parte »(1 Cor. 12 : 27).
Să împrospătăm în sufletele noastre aceste gânduri despre ortodoxie şi  tăriile ei veşnice şi să mărturisim treimea lor, cu aceeaşi credinţă şi iubire, cu care mărturisim  Treimea Dumnezeirii, când ne rugăm şi cântăm cu evlavie : Nădejdea mea este Tatăl, scaparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie ;
Ortodoxie sfântă – cu Hristos, cu sfinţii şi cu întreg poporul credincioşilor – mărire Ţie, în vecii vecilor. Amin.
Preot Ilarion Felea, Spre Tabor, Volumul III, Editura Crigarux şi Mănăstirea Petru Vodă, 2007, pp. 34-38



Icoane : http://www.toaca.md/?&ziar_id=32

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu