Taina pietrei

Trecerea Mântuitorului Hristos prin lume a lăsat urme de neşters, atât în materie, cât şi în suflete. Poate că aţi observat un lucru impresionant: evenimentele din istoria mântuirii neamului omenesc prin venirea Fiului Intrupat al lui Dumnezeu pe pământ sunt legate în chip uimitor de ... pietre!

La Naşterea sa, Hristos se afla într-o peşteră de piatră din Betleemul Iudeii. După Botezul Său  a fost ispitit la Muntele Carantaniei. La slăvită Schimbarea Lui la Faţă s-a urcat în Muntele Taborului. Minunea învierii din morţi a lui Lazăr din Betania s-a petrecut în taina mormântului de piatră. Rugăciunea cu sudori de sânge din Grădina Ghetsemani a înălţat-o tot de pe o piatră, rămasă până azi. Drumul Crucii e drum de piatră, bucăţi imense păstrându-se încă încrustate în pavajul străzii din vremea Sa până la noi. 
Golgota este o stâncă înfricoşătoare, în care sângele ce a curs pentru răscumpărarea păcatelor noastre s-a îmbibat ca în burete, drept mărturie. Înainte de punerea Sa în mormânt, Domnul a fost aşezat pe Piatra Ungerii, unde Trupul său cel Sfânt a fost pregătit după tradiţie. Mormântul în care l-au pus este de piatră şi deschizătura mormântului s-a pecetluit cu stâncă. Pe piatră a stat îngerul vestind Învierea Sa din morţi.

Care este taina pietrei?

Poate că, de-a lungul veacurilor ce au trecut, Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti vor fi explicat această taină, dar eu nu am cunoştinţă şi nici nu am citit vreodată despre ea. Doar mă gândesc,  cu mirare, că nu poate fi întâmplător totul. Între materiile de pe pământ, aşa cum le-a lăsat Dumnezeu, piatra este cea mai tare, sfidând veacurile şi intemperiile. Piatra este măcar simbolic fără de moarte, cum fără de moarte este dragostea lui Hristos pentru oameni, fără de moarte mila lui faţă de păcătoşi, fără de moarte cuvintele Sale mântuitoare, fără de moarte făgăduinţele Lui.  Pe oriunde am trecut prin Ţara Sfântă, m-au întâmpinat pietrele  mărturiei că Fiul Dumnezeului celui Viu a pătruns în lume şi a  schimbat definitiv cursul ei. Iar lucrarea Lui mai tare este şi decât piatra! Şi mai tare ca piatra trebuie să fie credinţa, nădejdea şi dragostea creştinilor, după cuvântul Apostolilor lui Hristos.

Desigur sunt şi ape sfinte sau sfinţite de prezenţa lui Hristos; este Râul Iordanului, deasupra căruia s-au deschis cerurile la Theofanie; este Marea Galileii, pe care Domnul a umblat cu picioare sfinte ca pe piatră.  Apa sub lucrarea Duhului Sfânt devine sfinţitoare în Taina Botezului sau în sfânta aghiasmă. Dar aceste realităţi duhovniceşti sunt binecunoscute drept măritorilor creştini şi nu are sens să insist asupra lor. Pe mine atât m-a uimit: că Domnul şi-a ales piatra ca „mărturisitor” al său în lume mai înainte a-i chema pe oameni să-L mărturisească.

„tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.”(Matei 16, 18).

De vom pătrunde taina Pietrei din capul unghiului, ea nu ne va zdrobi, ci ne va mântui, căci Piatra este Hristos. A căruia slava în veci. Amin.