Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

marți, 8 iunie 2010

Cuvioasa Melania cea Bătrână(8 iunie)

Din Istoria Lausiacă a lui Paladius – Capitolele 46-47
De trei ori binecuvântata Doamnă Melania a fost de origine spaniolă, dar după aceea a aparţinut Romei. Ea a fost fiica lui Marcellinus Consulul şi soţia unui înalt oficial, al cărui nume nu mi-l amintesc. Rămânând văduvă la 22 de ani, ea a fost binecuvântată cu dragostea dumnezeiască şi, nespunând nimănui nimic, pentru că ar fi fost împiedicată într-o vreme în care Valens avea conducerea Imperiului, ea a numit un tutore fiului ei şi  a luat toată averea ei mobilă şi a pus-o într-o corabie, apoi a navigat cu toată viteza spre Alexandria, însoţită de diverse femei şi de copii de origine nobilă.
După aceea, vânzându-şi bunurile şi preschimbându-le în bani, a mers la muntele Nitria, unde i-a cunoscut pe aceşti părinţi şi pe ucenicii lor : Pamvo, Arsisius, Serapion cel Mare, Pafnutie Egipteanul, Isidor Mărturisitorul, episcop de Hermopolis, şi Dioscor. Şi a rămas cu ei vreme de  o jumătate de an, călătorind prin pustie şi vizitându-i pe sfinţi.
Dar după aceea, când prefectul Alexandriei i-a exilat pe Isidor, Pisim, Adelfie, Pafnutie şi Pamvo, şi împreună cu ei pe Ammonius Paroles şi doisprezece episcopi şi preoţi, în Palestina şi în apropiere de Diocesarea, i-a urmat  şi i-a slujit din banii ei. Dar, fiindu-le interzişi sjujitorii, aşa mi-au spus ei, pentru că i-am cunoscut pe sfinţii Pisim şi Isidor şi Pafnutie şi Ammmonius/ Amun, îmbrăcată în hainele unei tinere sclave, ea le-a adus ceea ce aveau nevoie în toate serile. Dar consulul Palestinei a aflat şi a dorit să-şi umple buzunarele [cu bani], a crezut că o poate înfricoşa. Şi arestând-o, a aruncat-o în închisoare, neştiind că era o doamnă/ patriciană. Dar ea a zis : « Eu sunt fiica unui om însemnat şi soţia altuia, dar sunt roaba lui Hristos. Şi să nu dispreţuieşti hainele mele sărace. Fiindcă sunt oricând în stare să mă ridic la înălţimea condiţiei mele, dacă vreau, şi nu mă poţi îngrozi astfel, nici nu-mi poţi lua vreunul din bunurile mele. Îţi spun acestea ca nu cumva, ignorându-le, să-ţi atragi asupra ta pedepse. Că atunci când ai de-a face cu oameni nechibzuiţi e bine să fii îndrăzneţ ca un şoim ». Atunci judecătorul, înţelegând situaţia, şi-a cerut şi scuze şi a şi cinstit-o, dând ordin ca ea să-i poată îngriji pe sfinţi fără oprelişti.
După ce ei au fost absolviţi şi eliberaţi, ea a întemeiat o mănăstire în Ierusalim şi a petrecut 27 de ani ca egumenă a acestei mănăstiri cu 50 de fecioare.  Împreună cu ea a trăit şi prea nobilul Rufinus, din Italia, din cetatea Acvileea, un om asemenea ei în privinţa caracterului şi foarte ferm, care după aceea a fost considerat vrednic de preoţie. Unul mai învăţat şi mai bun decât el nu se mai află printre oameni. Aşa aceştia doi timp de 27 de ani i-au găzduit pe cheltuiala lor pe cei ce vizitau Ierusalimul, urmând o făgăduinţă, episcopi şi călugări şi fecioare, i-au educat pe toţi pelerinii şi au domolit schisma lui Paulinus, vreo 400 de călugări în total, şi au triumfat asupra oricărui eretic ce tăgăduia Duhul Sfânt şi i-au adus la Biserică ; şi îi cinsteau pe clericii din ţinutul lor  cu daruri şi hrană, şi tot aşa au făcut până la sfârşit, fără să jignească pe nimeni.
Deşi ţi-am vorbit într-un mod superficial despre sfânta şi minunata Melania, acum încă îţi voi mai povesti ce mai este de povestit. Ce depozite de bunuri  a folosit ea în râvna ei dumnezeiască nu-mi este dat mie să spun,  ci numai celor care trăiesc în Persia. Pentru că nimeni nu a fost trecut cu vederea de bunăvoinţa ei , nici estul, nici vestul, nici nordul, nici sudul. Timp de 27 de ani ea a oferit ospitalitate, şi pe cheltuiala ei a întreţinut mănăstiri şi biserici şi străini şi prizonieri, rudele ei şi fiul ei dându-i banii necesari.  Atâta vreme a perseverat în ospitalitate încât nu mai avea nici o palmă de pământ. Ea n-a fost îndepărtată de la ţinta ei de dorirea fiului său, nici n-a suferit de dorul unicului ei fiu, de care s-a despărţit pentru dragostea lui Hristos. Dar mulţumită rugăciunilor ei, tânărul ei fiu a primit o bună educaţie şi a dezvoltat un caracter frumos şi a contractat o căsătorie bună, luând parte la onorurile lumii ; el a avut doi copii. Multă vreme după aceea, auzind cum o ducea nepoata ei, că era căsătorită şi îşi propusese să lase lumea, temându-se că vor fi vătămaţi de învăţăturile greşite sau de erezie sau de viaţa necuviincioasă, deşi era o femeie bătrână de 60 de ani, Melania s-a urcat într-o corabie şi a navigat de la Cezareea la Roma în 20 de zile. Şi cunoscându-l acolo pe Apronian, un om cinstit şi  valoros, dar păgân, ea l-a învăţat şi l-a făcut creştin, convingându-l să trăiască în curăţie cu soţia lui, nepoata Melaniei, Avita. Şi întărindu-i voinţa nepoatei ei Melania[cea Tânără, 31 decembrie], cu soţul ei Pinianus, şi educându-şi nora, pe Albina, soţia fiului ei, şi convingându-i pe toţi aceştia să-şi vândă averile, i-a condus afară din Roma şi i-a pus la adăpost în portul liniştit şi sfânt al credinţei. Şi făcând aşa, ea a avut de luptat cu fiarele în chipul senatorilor şi nevestelor acestora, care au încercat s-o împiedice, temându-se de renunţarea la lume şi a altor case de senatori. Dar ea le-a spus : « Copilaşi, a fost scris în urmă cu 400 de ani : « Este ceasul de pe urmă ». De ce vă place să lânceziţi în deşertăciuni lumeşti ? ». Poate că zilele lui Antihrist vă vor surprinde aşa şi nu vă veţi mai bucura atunci de prosperitatea voastră şi de proprietăţile străbune ».
Şi eliberându-i pe toţi aceştia, i-a condus la viaţa monahală. Şi după ce l-a învăţat pe tânărul fiu al lui Publicola, ea l-a adus în Sicilia, şi vânzându-şi toate bunurile rămase şi împărţind câştigul, a venit înapoi la Ierusalim. Apoi, scăpând de toate proprietăţile ei, în mai puţin de 40 de zile, a adormit întru Domnul la o vârstă înaintată şi cu adâncă pace, lăsând în urmă atât o mănăstire în Ierusalim, cât şi un aşezământ pentru ea(donaţie).
Când toate aceste persoane au părăsit Roma, asupra cetăţii a năvălit puzderie de barbari, aşa cum fusese hotărât de mult în profeţii, şi n-au cruţat nici măcar statuile de bronz din Forum, ci smulgându-le cu furie barbară le-au dat spre distrugere, aşa încât Roma, care fusese înfrumuseţată de mâini iubitoare timp de 1200 de ani, a devenit o ruină. Atunci şi cei care fuseseră învăţaţi de ea[Melania] şi cei care nu-i primiseră învăţătura l-au lăudat pe Dumnezeu - Care i-a convins pe necredincioşi, printr-o schimbare a sorţii -, pentru că, în timp ce toate celelalte familii fuseseră luate prizoniere, doar aceştia au fost salvaţi, fiind transformaţi de râvna Melaniei în arderi-de-tot oferite Domnului.
Sursa :

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu