Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

miercuri, 1 decembrie 2010

Viaţă nouă


Cât de greu îmi este să vă scriu aceste câteva cuvinte în trecerea mea pe acasă pentru a definitiva ruperea de vechea viaţă şi de lumea în care, căutându-L pe Domnul, nu izbuteam decât să rătăcesc prin spini şi griji inutile, pierzând momentele preţioase date nouă de Dumnezeu ca să trudim la mântuirea noastră !
Nu voiam să mărturisesc aici, pe net, că mă duc pe o cale minunat de grea şi de roditoare celor ce o străbat până la capăt, dar pentru că Domnul a rânduit astfel încât să ajung, după câteva luni de la plecarea mea la mănăstire, din nou pe acasă, pot să vă împărtăşesc celor ce veţi citi  eventual această postare, bucuria  şi minunea pe care a făcut-o Dumnezeu cu mine, aducându-mă atât de târziu, la 47 de ani, în tinda Raiului, cum numea Părintele Teofil de la Sâmbăta sfânta mănăstire. Nu e cale mai frumoasă ca aceea a lepădării de sine pentru a-I urma lui Hristos şi fericiţi sunt cei ce o străbat, purtându-şi crucea vieţii monahale cu bucurie smerită, cu mulţumire şi recunoştinţă.
Poate ar fi trebuit să încep cu dorinţa necontenită de a mă întoarce cât mai curând la obştea noastră din Munţii Neamţului, printre nămeţi şi brazi, acolo unde liniştea pădurii  se întreţese cu pacea rugăciunii stângace, dar stăruitoare a surorilor  care au îmbrăţişat curajos crucea Mântuitorului şi au început a urca cu paşi mărunţi pe Golgota Lui, pregătindu-se ca, la urmă să moară cu Hristos pentru a învia cu Hristos în veacul ce va să vină.
Cât de minunat este să scrii despre viaţa călugărească din postura unei surori de mănăstire ! Cât de diferită este trăirea aceasta de cele vechi !
Îmi cer iertare că nu am binecuvâtarea de a scrie amănunţit despre viaţa noastră cotidiană – nu am cerut-o Părintelui Duhovnic, neimaginându-mi că voi simţi tentaţia aceasta. Poate într-o altă împrejurare, cu altă ocazie ! Deocamdată, rugaţi-vă pentru noi, cele zece surori ale obştii, aşa cum veţi simţi îndemnul să o faceţi, să nu nec risipim şi să nu părăsim vreodată locul pe care Domnul ni l-a dăruit spre a lucra la mântuirea noastră. Iar noi – cel puţin eu – ne vom ruga ca Domnul să vă dea puterea să vă purtaţi şi voi crucile fără de care nici în lume, nici în mănăstire, nu poate nădăjdui cineva că va vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
Iertaţi-mă că nu mi-am căuta prea mult cuvintele, ci am scris cât de simplu am putut spre a da mărturie de mila şi dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, cei ce-L iubim pe El şi vrem să fim cu El de-a pururea. Amin.


12 comentarii:

  1. Doamne, cat ma bucur pentru tine, Iuliana!
    M-ai lasat oarecum fara cuvinte, dar in acelasi timp pot sa spun ca nu ma mir deloc ca ai facut pasul acesta. Multa, multa bucurie in purtarea crucii sa ai! Daca imi ingadui, te imbratisez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iar eu ma bucur nespus ca mi-ai trimis acest comentariu si te imbratisez cu dragoste frateasca! Tuturor va doresc sa nu mai intarziati nicio clipa, ci sa alegati la Hristos, Calea, Adevarul si Viata!Toate celelalte sunt desertaciuni, care nici numite nu merita sa fie, nicicum dorite. Domnul sa ne intelepteasca pe toti!Sa ne vedem la Rai!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Iuliana, ce bucurie mare.
    Te imbratisez cu drag si dor. Nici nu stiu ce sa scriu...stiu doar ca am o mare bucurie in suflet si ca mi-esti tare draga.
    Sarut-mana.
    Ramona.

    RăspundețiȘtergere
  4. O, nu-mi zice "Sarut mana", te rog!Bucuria voastra ma umple si pe mine de bucurie. Se vede ca a lucrat Domnul ca sa se inmulteasca darul duhovnicesc. Va port in inima si ma voi sili sa ma rog pentru voi toti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Extraordinar! Te felicit si te imbratisez frateste pentru ca ai ales "calea ingusta si anevoioasa", pentru ca esti mai buna decat noi. Dumnezeu sa te aiba in paza sa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne fereste,nu-s mai buna decat nimeni! Sa nu mai ziceti asa! Domnul are pentru fiecare o cale de mantuire, numai sa facem voia Lui. Sa ma iertati, ca poate am gresit scriind cele ce le-am scris! Sa va aflati calea mantuirii si sa va mantuiti!

    RăspundețiȘtergere
  7. Iuliana, Bunul Dumnezeu, Care te-a ales şi te-a chemat la aşa o mare bucurie, să-ţi fie Lumină, mângâiere, Viaţă, bucurie...
    Hristos a înviat!

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Citind rândurile de mai sus, mă întrebam dacă aţi rămas la fel de neîndurătoare faţă de rătăcirile altor creştini.
    Legat de această "tindă a Raiului" presupun, din cele câteva detalii date, că ar putea fi Schitul Poiana Maicilor, Răpciuniţa, ce ţine de Mănăstirea Durău.

    RăspundețiȘtergere
  10. Doamne, fa din pustiul inimii mele tarina bine placuta a harului dumnezeiesc,in care sa infloreasca crinii cei mantuitori ai credintei. AMIN

    RăspundețiȘtergere
  11. Iuliana ce bucurie mi-ai facut...ma bucur pt tine..Bunul Dumnezeu sa te ajute sa mergi pe calea spre El..te imbratisez

    RăspundețiȘtergere
  12. Minunat articol! Dumnezeu să vă dea răbdare şi putere, dar mai ales spor în tot lucrul cel bun! "Scopul vieţii creştine e dobândirea Duhului Sfânt!"/Sf, Serafim de Sarov)

    RăspundețiȘtergere