Sâmbătă[ Rom. 3, 28, 4, 3; Mt. 7, 24; 8, 4]. Evanghelia de azi ne vorbeşte despre faptul că cel ce ascultă cuvintele Domnului şi le plineşte se aseamănă celui ce îşi clădeşte casa lui pe stâncă; iar cel ce ascultă şi nu plineşte se aseamănă celui ce îşi clădeşte casa pe nisip. Să înveţe asta fiecare şi să-şi repete cât mai des. Iar adevărul cuprins aici e limpede şi pe înţelesul fiecăruia. Şi fiecare are la îndemână mulţime de experienţe proprii de acest fel. Gândurile, de pildă, atâta vreme cât sunt numai în minte, nu au statornicie şi se învălmăşesc, dar când le aşterni pe hârtie sunt statornice şi consistente. De asemenea, amănuntele orişicărei întreprinderi sunt nesigure şi se tot schimbă până când n-o începi; iar după ce ai purces s-o îndeplineşti s-a terminat cu diferitele planuri şi închipuiri. Întocmai la fel e şi cu regulile duhovniceşti: până ce nu le-ai împlinit parcă sunt străine, exterioare şi lipsite de consistenţă; după ce le împlineşti, intră înlăuntrul tău, îşi fac sălaş în inimă şi pun acolo temelia caracterului. Aşadar, luaţi seama cum umblaţi!
Nu stiam mare lucru despre aceast sfanta al carei nume il port pana anii trecuti. Chiar vara trecuta am primit prima si singura icoana cu Mironosita Ioana. Am vazut-o la Sihla si am primit-o de ziua de nastere, in septembrie. Din pacate icoana am lasat-o acasa la parinti. Mi-am zis sa le-o las macar pe ea daca eu tot le-am plecat de acasa:) Si nu m-am putut indupleca sa nu ascult, desi imi era draga tare. Nu am o poza cu cea de acasa, dar am gasit una in aceeasi reprezentare pe net.
Adaug si cuvintele din Sinaxar despre Sf Ioana, praznuita azi:
Sfânta Ioana Mironosiţa, soţia lui Chusa, administratorul proprietăţii Regelui Irod, a fost una din femeile care L-au urmat şi însoţit pe Iisus Hristos în perioada misiunii sale pe pământ. Ea este amintită de Sf. Ap. Luca:
"... si erau cu Iisus Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, si Suzana si multe altele care le slujeau din avutul lor" (Luca, 8:3)
Împreună cu celelalte mironosiţe, Ioana s-a dus la mormântul Mântuitorului ca să ungă trupul sfânt cu mir după moartea Sa pe Cruce, auzind de la îngeri despre minunea învierii lui Hristos.
"... si ele erau: Maria Magdalena si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele, care vesteau catre Apostoli acestea" (Luca, 24:10)
Conform tradiţiei, ea a fost cea care a recuperat capul Sf. Ioan Botezătorul, după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat şi aruncat. Sf. Ioana mai este prăznuită şi în Duminica Mironosiţelor.
Saint Joanna the Myrrh-bearer, wife of Chusa, the household steward of King Herod, was one of the women following and attending the Lord Jesus Christ during the time of His preaching and public ministry. She is mentioned in Luke 8:3 and 24:10. Together with the other Myrrh-bearing Women, St. Joanna went to the Sepulchre to anoint the Holy Body of the Lord with myrrh after His death on the Cross, and she heard from the angels the joyful proclamation of His All-Glorious Resurrection. According to Tradition, she recovered the head of St. John the Baptist after Herodias had disposed of it (February 24).
St. Joanna is also commemorated on the Sunday of the Myrrh-bearing Women.
Arătarea icoanei făcătoare de minuni a Preacuratei Fecioare Maria care se numeşte Tihvinsca
În anul 6851 de la facerea lumii, pe vremea dreptcredincioasei stăpâniri a marelui domn Dimitrie Ioanovici, în xzilele preasfinţitului mitropolit Pimen şi ale lui Alexie, arhiepiscopul marelui Novgorod, s-a arătat preacinstita icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, având zugrăvit pe mâna stângă Pruncul cel mai înainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Arătarea ei a fost astfel: În hotarele marelui Novgorod, nu departe de Marea Baltică, în apele Lacului Neva, nişte pescari vânau peşte şi, fără de veste, i-a luminat de sus o strălucire cu rază luminoasă. Ei, uitându-se în sus, au văzut icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, strălucind în chipul soarelui şi mergând în văzduh pe deasupra apei, purtată de mână nevăzută. Iar ei, minunându-se foarte mult de aceea şi umplându-se de spaimă şi de bucurie, şi-au lăsat lucrul şi şi-au îndreptat ochii şi mintea la acea minune care se vedea, voind să vadă în ce parte va merge şi unde va sta acea preaslăvită icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
(1) Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul şi, toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfînt al Lui!
Cei ce se află cu bună cunoştinţă şi cu mulţumită către dumnezeieştile daruri se deşteaptă către cîntarea de laudă, răsplătindu-I Făcătorului de bine cu cele după putere; şi pururea este cu putinţă a-L lăuda şi a purta neuitate întru pomenire facerile de bine. Aceştia curăţă „toate cele din lăuntru” şi tot gîndul îl pornesc spre dumnezeiasca laudă. Că „cele din lăuntru” a numit gîndurile, şi aducerile aminte şi toate mişcările sufletului.
(2) Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui!
Sufletul se învaţă iarăşi pe sine a se deştepta, şi a goni norul uitării şi a înnoi pomenirea facerilor de bine, căci, în loc de „răsplătiri”, Simmah a zis: „faceri de bine.” Apoi, le povesteşte pe acestea cu de-amănuntul:
(3) Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
Că Acesta ţi-a dăruit lăsarea păcatelor tale, Acesta ţi-a hărăzit vindecarea patimilor tale. Pe acestea le-a dobîndit slăbănogul, că a auzit deodată: „Lasă-ţi-se păcatele tale, şi ridică-ţi patul tău şi te du în casa ta!” Aşa a dobîndit lăsarea păcatelor muierea cea păcătoasă; aşa, tîlharul; aşa, vameşii; aşa, toţi cei ce au crezut.
***
(5) pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta.
Bine a adăugat pe acest „de bunătăţi”, fiindcă este şi poftă mincinoasă, pe care dumnezeiasca Lege o opreşte, iar poftele cele bune Stăpînul le împlineşte, că zice: „Cereţi, şi se va da vouă; căutaţi, şi veţi afla; bateţi, şi se va deschide vouă! Că tot cel ce cere va lua, şi cel ce caută va afla şi celui ce bate i se va deschide.” Şi: „Căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi acestea toate cu prisosinţă se vor adăuga vouă.”
Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
Stăpînul ne-a dăruit această înnoire prin Preasfîntul Botez şi, răzuind bătrîneţele păcatului, ne-a făcut iarăşi tineri. Împreună-glăsuiesc cu acestea şi cele zise de Dumnezeu prin Isaia Proorocul: „Iar cei ce Mă aşteaptă pe Mine vor înnoi vîrtutea lor, înaripa-se-vor ca vulturii.” Că – de vreme ce, zidindu-ne, am primit dumnezeieştile şi împărăteştile însuşiri, pe care apoi le-am înnegrit şi le-am stricat cu meşteşugirile de tot felul ale păcatului – proorocescul cuvînt ne făgăduieşte cîştigarea împărăţiei de a doua oară. Că vulturul este pasăre împărătească şi lui îi este încredinţată împărăţia zburătoarelor. Ne învaţă pe noi încă şi chipul dumnezeiescului belşug.
***
(15) Omul – ca iarba, zilele lui – ca floarea cîmpului, aşa va înflori.
Nu ne-am deosebit cu nimic de iarbă şi de floarea care în vremea verii a înflorit, iar după puţin se veştejeşte şi piere.
(16) Că duh a trecut într-însul, şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
Iar Simmah, aşa: „Că duh a trecut printr-însul, apoi n-a mai fost.” „Duh” numeşte sufletul, care, fiind de faţă, trupul viază şi lucrează; iar zburînd sufletul, trupul se stinge şi se strică, încît nici chipurile mai dinainte nu se cunosc, nici se cunoaşte că acest trup a fost al cutăruia, iar acela al cutăruia. Şi, dacă s-ar pleca în mormînt, cineva ar putea vedea mai cu de-amănuntul acest lucru, că toate asemenea se fac cheltuire a stricăciunii şi nu păzesc chipurile mai dinainte.
(17) Iar mila Domnului – din veac şi pînă în veac spre cei ce se tem de Dînsul, şi dreptatea Lui spre fiii fiilor,
(18) spre cei ce păzesc aşezămîntul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.
Deci aşa de stricăcioasă este firea, iar dumnezeiasca iubire de oameni îi dăruieşte să trăiască veacul cel lung, şi păzeşte pînă la strănepoţi răsplătirea dreptăţii datorată strămoşilor. Aşa, lui Iehu i-a păzit împărăţia pînă la al patrulea neam, măcar că el n-a păzit buna-credinţă desăvîrşită, ci numai întru începutul împărăţiei a arătat rîvna. Aşa, a păzit nestinsă scînteia neamului dumnezeiescului David, şi mai ales cînd odrăslise multe păgînătăţi. Şi – zice – mila aceasta o va dărui celor ce păzesc aşezămîntul Lui, şi nu aşa prost celor ce îşi aduc aminte de poruncile Lui, ci acelora care adaugă lîngă cuvinte şi lucrurile şi îşi îndreptează a loru-şi viaţă împlinindu-le.
Vineri[Rom. 9, 6-19 ; Mt. 10, 32-36 ; 11, 1]. « Oricine va mărturisi pentru mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înintea Tatălui Meu Care este în ceruri ». Oare e greu a mărturisi pe Domnul ? Nicidecum. Ce greutate e în a spune, atunci când se cere, că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul Cel Unul Născut al lui Dumnezeu şi Dumnezeu, Care pentru noi a venit pe pământ, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om, a fost răstignit, a pătimit, a fost îngropat, a înviat a treia zi,S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, că a trimis pe Duhul Sfânt asupra Sfinţilor Apostoli, care prin puterea Lui au zidit pe pământ Sfânta Biserică, cea care, învăţând pe oameni adevărul şi sfinţindu-i prin taine, îi conduce pe toţi credincioşii, fiii săi, pe calea cea nerătăcită care duce la împărăţia cerurilor ?
Toate acestea le repetăm de fiecare dată când ascultăm şi rostim Crezul. Aşadar, ia aceste adevăruri, întipăreşte-le în inima ta şi fii gata, netemându-te de nicio făptură omenească, să mărturiseşti că aşa, şi nu altfel trebuie să crezi pentru a fi mântuit, pregătindu-te să suferi ceea ce va atrage asupra ta această mărturisire. Îngrădeşte prin cuvântul adevărului gurile dascălilor minciunii şi hulitorilor creştinismului şi vei primi ceea ce a făgăduit Domnul. Tu Îl mărturiseşti înaintea oamenilor ca Dumnezeu şi Mântuitor, iar El va mărturisiînaintea lui Dumnezeu-Tatăl că eşti un credincios următor şi mărturisitor al lui.
"Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi”(Ps.59, 13)
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
« Ajutorul meu de la Domnul..."
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu !
Persoane interesate
Faceți căutări pe acest blog
Acatistul Sfintei Ecaterina
Catapeteasma Bisericii de la Aiud
Sfinţii Mărturisitori din închisori
Doamne, ia-mi libertatea care îmi robeşte sufletul şi dă-mi robia care-mi eliberează inima!”
Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.(Pr. A Boca)
Sf. Acoperamant
Sf. Apostoli
Sfânta Cruce
Sf. Ioan Botezătorul
Sfinţii Arhangheli
Sfântul Spiridon al Trimitundei - Vecernia
Cuviosul Paisie
" Domnul Dumnezeu, PreaMilostivul, să vă binecuvinteze, Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să va umple de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate şi în ceruri cu drepţii să vă primească ! Binecuvintează, Doamne, pe robii tăi aceştia şi rugăciunea lor, şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şi smerenia lor, şi răbdarea lor. Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor, şi viaţa lor, şi sfârşit bun le dăruieşte, iar dincolo un colţişor de rai le dăruieşte, că binecuvântat eşti în veci. Amin !"
"Dumnezeu te urmăreşte cu iubirea Sa îndurerată, în orice ţară te-ai duce. Iubirea e ca Dumnezeu: nu are hotare."(Pr. Arsenie Boca)
*** „…aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”
***
« Dragostea este suprema răspundere pentru altul » (Pr. Dumitru Stăniloae)
***
