Înfrânarea limbii este adevărata înţelepciune.
„Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, ştiind că mai mare osândă vom lua. Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să-şi înfrâneze şi tot trupul.”(3, 1-2)
„Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este , dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru cuprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc , după ce aprinsa a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare si de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu