« Există un mare şantaj în dragostea pe care o purtăm faţă de cei ce-i iubim. Ne închipuim ades că ştim mai bine ce-i face fericiţi decât ei înşişi o ştiu şi, în numele iubirii noastre pentru ei, îi forţăm să ia hotărâri contrare dorinţelor lor ultime. Ei cedează insistenţelor noastre ca să nu ne facă nenorociţi, aici e şantajul, şi până la urmă nu e nimeni fericit.[...] De mult am învăţat că dacă iubeşti cu adevărat pe cineva trebuie să-l laşi liber, liber să facă ce vrea cu adevărat, liber să-şi aleagă calea lui personală, liber să trăiască cum vrea. E greu, pentru că întotdeauna ne închipuim că ştim mai bine, prin prisma dragostei noastre, ce-i va face fericiţi. Şi de atâtea ori ne înşelăm amarnic. »
Pia Pillat, « Sufletul nu cunoaşte distanţele »
( Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 80 )
Si ce facem noi crestinii de fapt ? Nu toti , normal . Stii vreun loc de munca , o cunsoti pe fata aceea , are masina ,are situatie materiala .??...asta evident printre comenatriile din Biblie sau Sf.Parinti . Saracaia a fost dintotdeauna un mijloc de schimonosire a oamenilor . La capatul vietii daca intrebam : de cine ti-a placut ca om cel mai mult in viata ? ..ma tem ca vom capata niste raspunsuri tragice .
RăspundețiȘtergere