Luciditate şi dramă – Dinu Pillat

Dragă Pia,

[...] Aci zilele trec încet, îngrozitor de încet, fiecare în sine însumând un nou bilanţ de lichidări pentru unii sau alţii, dacă nu, într-un sens, chiar pentru toţi deopotrivă. Tot ce denunţaţi la radio, toate comentariile şi toate reportagiile nu sunt nici pe sfert ecoul a ceea ce se petrece şi se desăvârşeşte implacabil, adesea iremediabil, sub privirile noastre. Distrugerea averilor, pierderile materiale, ruina economică n-ar fi nimic[...] Ceea ce însă pare teribil, într-adevăr, este lichidarea morală şi fizică, practicată cu sistemă, în aşa măsura încât, după un timp, fiecare ajunge să aibă conştiinţa condamnării sale sigure. Şi în aşteptarea deznodământului, pentru cei la care nu s-a produs încă asişti la un spectacol de ipocrizie colectivă fără precedent, ceva asemănător supralicitărilor de absurd fantastic ale lui Polonius simulând complicitatea cu Hamlet, în clipa când acesta îşi bate joc de curteni, cu emiterea unor constatări de presupus dement. Terorizarea a ajuns la efectele psihozei. Nimeni nu mai este sigur de nimeni. Nu mai îndrăzneşti să vorbeşti deschis decât în şoaptă. Şi încă după ce te-ai uitat de câteva ori în jurul tău. Cele mai inofensive gesturi sau cuvinte-ţi sunt suspectate, răstălmăcite, denunţate calomnios, ca să nu mai vorbim de riscul elementar de a fi pe faţă demn şi intransigent.

Obsesia privirii pe stradă au ajuns s-o constituie miliţienii. Ai impresia unui oraş sub ocupaţie, în continuă stare de alarmă[...] Lumea tace şi înghite. O rezistenţă pasivă care frizează, însă, prea adesea, laşitatea penibilă a compromisului suspect. Pentru toţi, marele reproş mult rămâne mereu al celor din închisori, unde se moare tot mai des(printre ultimele victime notorii sunt generalii Negulescu, Korne şi Dragalina) şi încep să se semnaleze şi primele cazuri de demenţă...

Aş vrea atât de mult să ştiţi ce se petrece aici, să aveţi informaţii reale[...] Polarizarea conştiinţelor nu îşi mai găseşte factorul comun în mitul regalităţii – care pare a se fi compromis şi consumat într-o mare măsură - , ci în Dumnezeu, marea şi ultima instanţă. »

Dinu

Notă : « Dinu Pillat – o biografie arestata », http://www.stirilocale.ro/Dinu_Pillat_8211_o_biografie_arestata_IDN39961.html

« ● In jurul său şi al lui Constantin Noica anchetatorii vor alcătui două loturi, iniţial distincte, ulterior comasate, in aşa numitul „proces al intelectualilor”, o înscenare şi un avertisment dat tuturor celor ce „ieşeau din front”. Principalul cap de acuzare l-a constituit în cazul lui Dinu Pillat romanul consacrat mişcării legionare, Aşteptând ceasul de apoi, pe care îl definitivase prin 1948 şi care circulase în manuscris pe la diverşi prieteni (Ion Caraion, V. Voiculescu, Toto Enescu) şi critici literari (Călinescu, Vianu, Streinu).

● Cei mai mulţi dintre cei 23 de inculpaţi în acest proces erau intelectuali foarte cunoscuţi încă de atunci sau deveniţi ulterior foarte cunoscuţi, printre ei se aflau, de pildă, Constantin Noica, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Marietta Sadova, N. Steinhardt, Al. Paleologu, Theodor Enescu.

● Dinu Pillat greşise, de fapt, că se născuse într-o asemenea epocă şi într-o astfel de familie. Prin origine şi formaţie, prin întâmplarea că avea rude în străinătate, prin refuzul de a aparţine unui partid, prin felul său intransigent de a taxa orice încalcare a libertăţilor individului, prin credinţa în Dumnezeu, pe care nu putea s-o ascunda, prin interesul pentru tot ce însemna fenomen cultural, în ţară sau dincolo de graniţele ei, prin neinspirata dorinţă de a înţelege atât de controversatul fenomen legionar, prin frecventarea legaţiilor şi institutelor străine din Bucureşti ca fin degustator de artă sau ca urmaş al poetului şi omului de lume Ion Pillat, se contura – cum va constata Cornelia Pillat peste ani - ca „o ţintă exemplară pentru îndeplinirea luptei regizate de regimul comunist împotriva elitei intelectuale”.

● După o ancheta îndelungată (de aproape un an) şi extrem de violentă (a fost unul dintre cel mai bătuţi deţinuţi din întreg procesul), va fi condamnat, pe 1 martie 1960, la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică şi confiscarea averii personale, ce se rezuma la acea dată la un ceas Doxa având cureaua ruptă!, pentru „crima de uneltire contra ordinei sociale”.

● In cartea lui Stelian Tănase, „Anatomia mistificării“, unul dintre cei implicati in proces, Arşavir Acterian, declara că anchetatorul scria „ce-i trecea prin cap“, iar dacă nu erai de acord să semnezi mâncai bătaie. Există mărturiile unor arestaţi care l-au vazut pe Dinu Pillat bătut şi plin de sânge.

● Din dosarul P/336 „Constantin Noica şi alţii”, vol. I citim din „Ordonanţa de punere sub învinuire” de la fila 271 (14 aprilie 1959): „Pillat C. a primit din străinătate materiale cu un intens caracter contrarevoluţionar, introduse clandestin în ţară, în care se instigă la comiterea de acţiuni împotriva regimului şi se propagă reinstaurarea în ţară a vechiului regim capitalist, [...] le-a difuzat în rândul elementelor ostile regimului cu care a purtat intense discuţii duşmănoase [...] în care elogia modul de viaţă occidental şi propaga declanşarea unui război [...]. Din ura ce o avea faţă de orânduirea democrat-populară din R.P.R., Pillat Constantin a conceput şi redactat mai multe materiale cu conţinut contrarevoluţionar pe care le-a difuzat.” »