Fragmente dintr-o scrisoare a lui Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat şi al Mariei Brateş, către sora sa, Pia, şi cumnatul său, Mihai Fărcăşanu.
14 martie 1948, [Bucureşti]
` [...]Aici s-au schimbat atât de multe de când aţi plecat, încât nu ştiu bine cu ce şi cum să încep relatările mele, mai ales ca ne-am blazat de la un timp de toate neajunsurile şi vicisitudinile posibile.. Nici humorul nu mai constituie o supapă. Stai, taci (a început să se tacă semnificativ, chiar între şase ochi), înghiţi în sec toate înjurăturile, epuizate, de altminteri, de mult[...]
Azi, după ce şurubul politic s-a strâns la maximu(cu prigoana sălbatică dusă împotriva ţărăniştilor, cu scoaterea lui Tătărăscu şi a lui Pătrăşcanu din guvern, cu abolirea monarhiei), a început şurubul în plan economic şi cultural. În plan economic, sub forma unor impozite ca pe vremea fanarioţilor şi a altor angarale, care de altminteri i-au dat mamei multe insomnii în ultima vreme, mai ales că ne-a căzut pleaşcă, tocmai acum, şi achitarea taxelor de moştenire la succesiunea tatei. Ne-am descurcat numai cu greu, trebuind să sacrificam unul din Luchieni, un Tonitza şi cărţi din bibliotecă. De altminteri, ca un simptom, magazinele cu obiecte de artă şi cărţi în consignaţie au apărut ca ciupercile în oraş. Bineînţeles, totul chilipir.
În plan cultural, şurubul este cel mai proaspăt aplicat. S-a luat dreptul de editare tuturor editurilor particulare. Nu se mai publică decât autori cu cărţi “pe linie”. Toţi scriitorii sunt obligaţi, pe vară, să facă un stagiu de « muncă obştească » pentru « iniţiere în fabrici ». Printr-o stranie coincidenţă, abolirea monarhiei a coincis cu începerea campaniei de răsturnare a mitului Arghezi în poezie, campanie dusă chiar de Scânteia.(În prezent, Arghezi, care este şi grav bolnav de o anemie cerebrală, nu mai are dreptul să publice nimic şi este interzis în librării). De asemenea, Călinescu, deşi politiceşte aparent cu ei, este vehement atacat public şi în presă pentru aşa-zisul « idealism hegelian » al poziţiilor sale de critic şi istoric literar. Şerban Cioculescu agonizează moralmente ţinânde anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită şi mai palidă, de Christ în suferinţă, Teodorenii, de asemenea puşi la index, o duc târâş-grăpiş.
Eu, bineînţeles, nu mai ajung să public nimic. N-am reuşit nici măcar să fiu reintegrat « onorific » înapoi la facultate »[...] Cine ştie, poate că la toamnă voi reuşi să obţin o catedră, deşi este extrem de greu din cauza vămilor politice care ţi se impun.
Adesea ne este dor du beau vieux temps, în noţiunea căruia intraţi bineînţeles şi voi. Ni se pare foarte departe în trecut, dar totodată sperăm, încă, să fie foarte aproape în viitor. Vă îmbrăţişez cu dorul cel mai cald,
Dinu
Surse imagini:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu