O scrisoare a Mariei Pillat-Brateş către fiica sa, Pia, şi sotul acesteia Mihai Fărcăşanu,
refugiaţi în Anglia după război
22 ianuarie 1948, Bucureşti
Dragii mei,
E aşa de mult de când nu mai ştiu nimic de voi ! Îmi închipui ce îngrijoraţi trebuie să fi fost când aţi aflat despre debarcarea lui Mihai[Referire la Regele Mihai al României, silit de guvernul comunist condus de Petru Groza să abdice la 30 decembrie 1947]. Aici toată populaţia a fost consternată şi plângea. Ce e mai oribil e toată campania de defăimare a întregii dinastii, începând cu Carol I : cursuri în şcoli în acest sens, la radio etc. Acum suntem cu toţii în emoţia recensământului de populaţie, construcţii şi proprietăţi agricole, care va avea loc pe ziua de 25 ianuarie. Se zvoneşte că va trebui să-ţi alegi un domiciliu fie la oraş, fie la ţară, unde ai proprietate – că nu vom mai putea călători dint-un loc în altul. Că cei epuraţi sau comprimaţi(şi sunt sute de mii, din care face parte şi Dinuţ[Dinu Pillat]) vor fi întrebuinţaţi la munci obligatorii – chiar şi femei care nu au o funcţie fixă ; cu impozitele pe care le-au pus, au nenorocit pe toată lumea. Liber-profesioniştii(avocaţi, scriitori, medici etc.) trebuie să plătească un impozit pe 10 ani în urmă ! Servitorii – pe 2 ani în urmă[până] şi muncitorii la vie sau la ţară trebuie să plătească un impozit. Pe capital, pe venit, pe care nu-l ai-, cred că în curând şi pe aerul pe care-l respirăm vom avea de plătit.
Oamenii au ajuns să-şi dorească să nu mai posede nimic, ca să se liniştească. Bietul tata ! Cu cât merg lucrurile mai prost, cu atât mă consolez cu ideea că nu mai e pe pământ şi parcă sunt mulţumită că-l ştiu la adăpost de această viaţă chinuită. În literatură nu se mai publică nimic, decât ce e tendenţios şi de propagandă, după noua lege a baroului nu se ştie câţi avocaţi vor mai avea dreptul să pledeze. Cel puţin dacă cei de jos şi ţăranii ar fi mulţumiţi ! E o nemulţumire generală, dar tot sperăm într-o intervenţie din afară, care se lasă mult aşteptată şi dorită ! Îmi pare aşa de rău de Dinu, pentru postul lui de asistent. Călinescu, profesorul lui, a vrut să-l ia ca asistent onorific şi s-a protestat, deoarece e rudă cu Brătienii !
Cum o mai duceţi ? Cu toate greutăţile, pe care îmi închipui că le aveţi, mulţumesc zilnic lui Dumnezeu că v-a ajutat să plecaţi şi să ajungeţi cu bine într-o ţară liniştită şi liberă. Vă îmbrăţişăm toţi cei din casă cu tot dorul şi dragostea noastră,
Muni
Fotografia Koinonia: Interior de la Vila Florica, a familiei Bratianu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu