Un fiu de împărat a plecat departe, la vânătoare şi, pierzându-se în codrul des, nu s-a mai putut întoarce la palatul său. Multe lacrimi a vărsat căutând calea, dar nu a găsit-o. Pierdut în pădurea sălbatică, el tânjea după împăratul, tatăl lui, şi după împărăteasă, maica lui, după fraţii şi surorile lui. Cum să trăiască el. Fiu de împărat, într-o pădure sălbatică şi pierdută ? Hohotea cu amar, gândindu-se la viaţa sa de altădată în palatul tatălui său şi suspina cu durere după mama sa. Aşa, şi mai mult încă, se întristează şi tânjeşte sufletul atunci când pierde harul[...].
Dar cine nu cunoaşte harul, acela nici nu-l caută. Şi iată, astfel, lumea s-a alipit de pământ şi oamenii nu ştiu că nimic de pe pământ nu poate înlocui dulceaţa Duhului Sfânt. »
Sfântul Siluan Athonitul, Despre har
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu