Despre har

« Slavă Domnului că ne dă să înţelegem venirea harului şi ne învaţă să cunoaştem pentru ce vine harul şi pentru ce se pierde. Sufletul celui ce păzeşte toate poruncile va simţi întotdeauna harul, fie şi dacă e numai puţin. Dar el se pierde uşor pentru slava deşartă, pentru un singur gând de mândrie. Putem să postim mult, să ne rugăm mult, să facem mult bine, dar dacă pentru aceasta vom cădea în slavă deşartă, vom fi asemenea unui chimval care răsună, dar înăuntru e gol(1 Corinteni 13, 1).

Slava deşartă face sufletul gol pe dinăuntru şi e nevoie de multă experienţă şi de îndelungată luptă pentru a o birui[...].

Războiul nostru e crunt şi greu şi simplu totodată. Dacă sufletul iubeşte smerenia, el sfărâmă toate cursele vrăjmaşilor noştri şi ia toate întăriturile lor. În lupta noastră duhovnicească trebuie să ne uităm de asemenea , cu grijă, să nu ne lipsească muniţiile şi proviziile. Muniţiile sunt smerenia noastră, iar proviziile, harul dumnezeiesc. Dacă le pierdem, duşmanii ne biruiesc.

Războiul e crâncen, dar numai pentru cei mândri ; pentru cei smeriţi, dimpotrivă, el e uşor, pentru că ei Îl iubesc pe Domnul, iar El le dă arma cea mai puternică : harul Duhului Sfânt, de care vrăjmaşii noştri se tem fiindcă îi arde cu focul lui.

Iată o cale scurtă şi uşoară spre mântuire: Fii ascultător, înfrânat, nu osândi, păzeşte-ţi mintea şi inima de gândurile cele rele şi gândeşte că toţi oamenii sunt buni şi Domnul îi iubeşte. Pentru acest gând smerit, harul Duhului Sfânt va via întru tine şi vei zice : « Milostiv este Domnul ! »

Dar dacă osândeşti, murmuri şi-ţi place să-ţi faci voia ta, atunci - chiar dacă te rogi mult – sufletul tău va sărăci şi vei spune : « Domnul m-a uitat ». Dar nu Domnul te-a uitat pe tine, ci tu ai uitat că trebuie să te smereşti şi, pentru aceasta, harul lui Dumnezeu nu viază în sufletul tău. El intră însă cu uşurinţă în sufletul smerit şi îi dă pacea şi odihna lui Dumnezeu. »

Sfântul Siluan Athonitul