KOINONIA: Sf, Tihon de Zadonsk: Oglinda

duminică, 12 iulie 2009

Sf, Tihon de Zadonsk: Oglinda

Vedem că în oglindă se înfăţişează cel spre care aceasta este îndreptată. Tot aşa şi sufletul creştinului: spre cine se îndreaptă cu dragoste şi de cine se alipeşte, pe acela îl şi închipuie în el. Dacă oglinda este îndreptată spre cer, în ea se vede cerul; dacă este îndreptată spre pământ, se vede pământul. Tot aşa şi sufletul creştinului: dacă se îndreaptă spre cer, se întipăreşte în el chipul ceresc; dacă se alipeşte cu dragostea sa de pământ, se întipăreşte în el chipul pământesc şi dobitocesc şi prin aceasta îşi pierde nobleţea şi frumuseţea sa cerească. De aceea Duhul Sfânt ne încredinţează prin Apostolul: „Nu iubiţi lumea , nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.”(1 Ioan 2, 15-16).

Cu ceea ce se întipăreşte în suflet, omul se va înfăţişa şi la Judecata lui Hristos, dacă nu se pocăieşte sincer în această viaţă. Fiecare om se va da singur în vileag şi se va vedea în el însuşi la ce a cugetat în lume: la cele cereşti sau la cele pământeşti? Creştinii, chemaţi prin cuvântul lui Dumnezeu şi înnoiţi prin Sfântul Botez spre viaţa veşnică şi bunatăţile cereşti, trebuie să le caute pe acestea cu râvnă. Iar dacă se alipesc de cele pământeşti, Îl mânie pe Dumnezeu. Citim că israiliţii, ieşind din Egipt sub conducerea robului lui Dumnezeu, Moise, când s-au întors cu inimile spre Egipt, atunci s-a aprins tare mânia Domnului(Num. 11: 1-11). Tot aşa şi creştinii, izbăviţi prin Sfântul Botez din robia diavolului şi chemaţi din lume spre cer, ca spre pământul făgăduinţei, dacă se îndreaptă cu inimile spre lume, se va aprinde asupra lor dreapta mânie a lui Dumnezeu. Se va întâmpla cu ei ceea ce s-a petrecut cu cei chemaţi la dumnezeiasca Cină, dar care au refuzat să meargă şi despre care s-a spus: „Nici unul din aceia care au fost chemaţi nu va gusta din Cina mea, căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.”(Luca 14, 24)

Toţi creştinii sunt chemaţi la Cina cea de taină a vieţii veşnice. Însă, chiar dacă nu cu cuvântul, mulţi refuză cu fapta să meargă. Vor să împărăţească aici în lume, iar nu să meargă în împărăţia cea de sus. Şi astfel, nimeni din aceia nu va gusta din cina mea.

Viaţa lui Hristos ne învaţă cum trebuie să fim şi să trăim în această lume. Hristos putea să aibă totul în această lume, ca Domn al tuturor, dar nu a vrut. A trăit într-o mare sărăcie şi smerenie, a fost umilit şi batjocorit. Cine va merge după călăuza Hristos, acela va gusta din dumnezeiasca Cină şi, împreună cu El, ca mădularul împreună cu capul, va împărăţi acolo. „Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti”(Ioan 12, 26). „Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în împărăţia Mea.”(Luca 22, 28-30). „Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu e vrednic de Mine”(Matei 10, 38). „Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată-Ţi faţa Ta şi ne vom mântui.”(Psalm 79, 20). „Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.”(Psalm 125, 4)