"Nu veţi întâlni niciun mântuit care să nu fi fost purtător de cruce"

Sursa : http://atelieruldearhitectura.blogspot.com/

Crucea personală a fiecăruia, când se uneşte cu Crucea lui Hristos, puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care , din crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvârşit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sunt la fel de necesare în lucrarea mântuirii pe cât este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întâlni niciun mântuit care  să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească el căutându-şi  crucea şi ca să fie aproape de puterea mântuitoare a Crucii lui Hristos.[...]uită-te  în jurul tău şi înlăuntrul tău, descoperă-ţi crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu crucea lui Hristos şi vei fi mântuit ! Cu toate că fiecare îşi poartă crucea şi fără să vrea şi, de cele mai multe ori, crucea nu este uşoară, ci anevoie de purtat, totuşi nu fiecare o priveşte în lumina crucii lui Hristos ; nu fiecare o pune în slujba lucrării sale de mântuire. De aceea, crucea nu este mântuitoare pentru fiecare.

***

Să luăm la rând toate crucile posibile şi să vedem cum trebuie să o purtăm pe fiecare dintre ele, pentru ca să capete putere mântuitoare. Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei : primele sunt crucile exterioare, alcătuite din suferinţe şi necazuri şi, în general, dintr-o nefericită soartă pământească ; a doua categorie o reprezintă crucile interioare, născute din lupta cu patimile şi cu poftele, pentru a câştiga virtuţile ; a treia categorie o reprezintă crucile  harice(de duh şi de har), care sunt primite prin totala predare în voia lui Dumnezeu.

***

Vă voi spune acum câteva cuvinte despre crucile exterioare. Acestea sunt cele mai complexe şi mai felurite cruci. Ele sunt răspândite pe toate drumurile noastre şi se întâlnesc aproape la fiecare pas. Aici putem include supărările, necazurile, nenorocirile, bolile, pierderea celor apropiaţi, necazurile de la serviciu, tot felul de privaţiuni şi de pagube, neplăcelile familiale, relaţiile nefavorabile cu lumea, jignirile, supărările, pierderile şi, în general, soarta pământească mai mult sau mai puţin anevoioasă pentru fiecare. Cine nu are vreuna dintre aceste cruci ? Nici nu se poate altfel. Nici celebritatea, nici bogăţia, nici slava, nici o mărire pământească nu ne scutesc de ele. Ele s-au împletit cu viaţa noastră pământească din clipa în care s-a închis raiul pământesc şi nu se vor desprinde de ea, până când nu se va deschide raiul ceresc.

***

De vrei ca aceste cruci să-ţi fie mântuitoare, foloseşte-te de ele aşa cum le-a rânduit Dumnezeu pentru mântuirea omului, în general, şi a ta, în particular. De ce a rânduit Domnul ca nimeni să nu se afle pe pământ fără necazuri şi strâmtori ? Pentru ca omul să nu uite că este un exilat, ca să nu trăiască pe pământ ca un băştinaş în patria sa, ci ca un călător şi ca un venetic într-o ţară străină şi să caute întoarcere în adevărata sa patrie.[...] Astfel, nu te mira văzând necazuri, nenorociri şi lacrimi, ci rabdă fără să te necăjeşti. Nu îi şade bine criminalului şi neascultătorului deplina bunăstare şi fericire. Primeşte acest gând în inimă şi poartă-ţi soarta cu seninătate.

***

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Despre purtarea crucii, Editura « Evanghelismos », Bucureşti, 2006, pp. 3-7.

Toată lucrarea citată o găsiţi la adresa :

http://mantuire.50webs.com/tz_purtarea_crucii.html