Serviciul divin
Privegherea Înălţării Sf. Cruci, una dintre cele mai emoţionante şi impresionante slujbe din an, are mai multe trăsături distinctive. După Vecernie, Crucea împodobită cu flori şi ierburi plăcut-mirositoare, este pusă pe Sf. Altar. După citirea Sf. Evanghelii la Utrenie, credincioşii cântă “Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm”..., cântat de obicei la privegherea de sâmbătă noaptea. La încheierea Doxologiei mari, pe cântarea lentă a Trisaghionului, “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!”, preotul, purtând crucea pe cap, o aduce din Sf. Altar şi o pune pe un analog în mijlocul bisericii. Tămâiază crucea de jur împrejur şi fiecare se închină înaintea ei, în timp ce se cântă : « Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă învierea Ta o lăudam şi o mărim ». Apoi credincioşii, urmânt preoţilor, se închină pe rând sfintei cruci, făcând trei metanii şi fiind miruiţi. Crucea rămâne în mijlocul bisericii până la Apodosisul sărbătorii, pe 21 septembrie.
În catedrale şi mănăstiri, adorarea crucii este precedată de ceremonialul înălţării crucii. După ce crucea este adusa din Altar, episcopul sau arhimandritul o ia în mâinile sale şi o ridică la înălţime. Apoi, în timp ce poporul cântă « Doamne miluieşte » de o sută de ori, el coboară încet crucea până aproape de pământ şi o ridică din nou, la fel de încet. Aceasta se face de 5 ori, oficiantul privind întâi spre răsărit, apoi spre apus, sud, nord şi din nou spre răsărit, semnificând faptul că « crucea este păzitoarea întregii lumi » şi prin ea « lumea se sfinţeşte ».[...]
Deşi este una dintre cele mai mari sărbători creştine, Înălţarea se ţine întotdeauna cu post, pentru ca împreună cu bucuria găsirii Crucii, ne amintim mereu de suferinţele pe care Domnul le-a îndurat prin Răstignirea Sa pe Cruce.
Semnul crucii
Creştinii ortodocşi îşi încheie rugăciunile de seară cu una închinată Sfintei Cruci: “Cum se topeşte ceara de la faţa focului aşa să piară demonii de la faţa celor ce se însemnează cu semnul crucii...”. Când se săvârşeşte aşa cum se cuvine, semnul crucii este o armă formidabilă în panoplia creştinului. Puterea crucii în războiul nevăzut cu demonii este revelată în nenumărate vieţi de sfinţi. Unul dintre cele mai uimitoare exemple este găsit în viaţa Sfinţilor Ciprian şi Iustina(2 octombrie). Un vrăjitor experimentat înainte de convertirea sa, Sf. Ciprian a fost angajat de un tânăr păgân să-şi folosească magia ca să o seducă pe fecioara creştină Iustina. Dar şi cu ajutorul stăpânului demonilor, vrăjitorul a rămas neputincios în faţa fecioarei care a scăpat la adăpostul Crucii Stăpânului, făcându-i pe demoni sa fugă ruşinaţi. Această întamplare l-a trezit pe Ciprian şi s-a despărţit de cel rău căruia îi slujise atâţia ani : « O, pierzătorul şi înşelătorul tuturor, acum, ţi-am văzut slăbiciunea. Că dacă te temi până şi de umbra Crucii şi tremuri la numele lui Hristos, atunci ce vei face când va veni Hristos însuşi ? ». Furios din cauza lepădării lui Ciprian, dracul a început să-l bată şi să-l strângă de gât. Abia viu, Ciprian şi-a amintit de semnul crucii cu care Iustina se împotrivise puterii demonilor şi a strigat: “O, Dumnezeule al Iustinei, ajută-mă!”. Apoi, ridicându-şi mâna, a făcut semnul crucii şi diavolul pe loc s-a depărtat de el, ca o săgeată trasă dintr-un arc. »
Puterea Crucii este dată fiecărui creştin. Dar aşa cum un soldat trebuie să înveţe să-şi mânuiască arma în luptă, aşa un oştean al lui Hristos trebuie să înveţe să facă semnul crucii corect. Un scut nu are niciun efect dacă nu este ţinut cum trebuie sau este fluturat în aer. La fel, sunt mulţi care nu se folosesc deloc de semnul crucii pentru că îl fac mecanic şi la întâmplare.
Sfinţii Părinţi ne învaţă că semnul crucii trebuie făcut atingând mai întâi fruntea, formând partea superioară a crucii, apoi stomacul, formând partea inferioară a crucii , în al treilea rând, umărul drept, şi în al patrulea rând, umărul stâng, reprezentând de la un capăt la altul braţul orizontal al crucii.
Asta nu înseamnă că formarea corectă a semnului crucii în sine are puterea de a rănii pe demoni ; trebuie să fie săvârşit cu credinţă. Sf. Ioan de Kronstadt ne avertizează: « Pentru ca inima necredincioasă să nu-şi închipuie că semnul crucii şi numele lui Hristos acţionează magic prin ele însele, aparte sau independent de Hristos, această cruce şi acest nume nu săvârşesc nicio minune până ce nu-L văd pe Iisus Hristos cu ochii inimii mele şi cred cu toată inima tot ceea ce El a făcut pentru mântuirea noastră. »
Crucea, odată unealtă a morţii, a devenit o cale a vieţii, o unealtă a mântuirii noastre; ea dă puterea de a rezista ispitelor, de a te înfrâna de la cleveteală şi vorbe aspre ; ea alungă frica.
Source : http://www.roca.org
Αναρτήθηκε στις In English. Ετικέτες: Christianity, Church, Constantine the Great, Cross, exaltation, ROC, Roman Emperor Hadrian. Leave a Comment »
Sursa textului în engleză: http://vatopaidi.wordpress.com/2009/09/14/exaltation-of-the-cross/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu