Pe lângă biserica „Sfânta Vineri” din Ploieşti trec în fiecare zi a săptămânii, fără exagerare, şcoala în care lucrez fiind foarte aproape de acest locaş de cult, cunoscut tuturor concetăţenilor noştri evlavioşi. Îţi dă un sentiment de negrăit să te închini în fiecare zi Sfintei Cuvioasei Parascheva, rugând-o să mijlocească pentru tine şi pentru cei apropiaţi ţie şi ştiind că Sfânta te ascultă. Pot spune că face parte din casă şi din familia mea, aflându-şi un loc aparte în inima şi mintea mea, nu numai din motivul amintit, ci dintr-o tainică purtare de grijă a lui Dumnezeu, Care a ales-o ocrotitoare a mea înainte ca eu să fi crezut în El sau să fi mers vreodată la Biserică. În copilărie şi în adolescenţă, fiind elevă la Şcoala „Sfânta Vineri” - denumire pe care a primit-o mai nou, ca o recunoaştere a relaţiei dintre cele două spaţii publice -, obişnuiam să privesc în pauze sau chiar în timpul unor ore mai puţin solicitante, spre silueta bisericii Cuvioasei Parascheva de alături. Minunată Pronie! Dar întunecată minte, că nu am înţeles de fel semnificaţia acelei construcţii impunătoare care îmi deştepta doar visuri profane sau servea drept fundal visării. Prima şi singura Sfântă Cuminecare pe care mi-amintesc să o fi primit în anii tineri s-a petrecut, printr-o fericită împrejurare, în Biserica Sfintei Vineri. Era probabil Postul Mare, iar una dintre mătuşile mamei mele, femeie credincioasă, m-a dus şi m-a împărtăşit, din datorie creştinească. Dumnezeu să o ierte, că a trecut la Domnul, cu credinţa neştirbită!
Au trecut dureros anii, răvăşindu-mă şi întărindu-mă în patimi fără număr, purtându-mă departe de Cuvioasa şi de biserica ei. Domnul a rânduit, însă, întoarcerea mea în oraşul tinereţii şi apoi întoarcerea mea la credinţă, de care fugisem cu mândrie demonică de „intelectual”. Iată că, spre surprinderea mea, războiul devastator al patimilor s-a pornit cu tărie dintru început, vrăjmaşul încercând să mă sperie şi să mă facă să dau bir cu fugiţii, recăzând în mlaştina unei vieţi păcătoase. Dar mi-am aflat alinarea după ce, timp de câteva luni, am căutat adăpost sub veşmântul duhovnicesc al ocrotitoarei Parascheva de la „Sfânta Vineri”. Toată durerea şi deruta pătimaşului lovit de războiul diavolesc îngăduit de Domnul spre încercare, s-au revărsat din inimă la picioarele Cuvioasei.
Războaie peste războaie s-au derulat în cei nouă ani care au trecut de atunci şi, liniştindu-se cât de cât apele, mai zăbovesc uneori în biserica impunătoare a Sfintei Vineri, profitând de împrejurări. Sfânta Liturghie la Sf. Vineri sau Vecernia, sau un Sfânt Maslu. Într-un chip cu totul minunat, fiecare împrejurare mă umple de pocăinţă şi îmi readuce aminte de smerita cugetare fără de care nicio nevoinţă a noastră nu valorează nimic. E tot lucrarea Cuvioasei Parascheva, acum nu mai am pricină de îndoială. Aşa cum n-a suferit apropierea celui întinat de patimi din mormântul ei, aşa nu suferă nici mândria noastră, care ne ucide, de nu ne vom ridica împotriva ei cu mânie mare, cum spune Sfântul Teofan. Cine se priveşte în oglinda curată a Sfintei Parascheva, singur se înspăimântă de chipul său deformat de patimi şi, cu izvor de lacrimi, începe truda de a-şi spăla întinatul său suflet, chemând harul lui Dumnezeu atotcurăţitor, prin mijlocirile Maicii Parascheva, cu ale cărei sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi pe noi.
Sursa foto: http://www.ploiesti.ro/sfvineri.php
"Biserica actuală înlocuieşte alte două biserici existente în cursul vremii, de la care nu au rămas urme.
Primul lăcaş a fost construit în 1802, era o biserică mică, din zid până la ferestre iar în sus din lemn.
Primul lăcaş a fost construit în 1802, era o biserică mică, din zid până la ferestre iar în sus din lemn.
A doua biserică a fost ridicată în 1828, ctitori fiind negustorii braşoveni din Ploieşti, motiv pentru care era numită şi "Biserica Braşovenilor". Dar nici această construcţie nu a rezistat mult deteriorandu-se din cauza materialelor şi a soluţiilor constructive, astfel ca în anul 1874, s-au impus măsuri urgente de reparaţii, dar pe baza documentelor existente, întreg procesul a condus la soluţia radicală de a construi o nouă biserică.
Până în 1874, biserica s-a numit "Sfânta Cuvioasa Paraschiva", dar prin traducerea cuvântului "paraschevi" din limba greacă, a fost consacrată denumirea de "Sfânta Vineri". Construcţia monumentalei biserici a durat cinci ani, între 1875-1880 . "Această sfântă biserică cu hramul Sfânta Cuvioasă Paraschiva, s-a zidit din temelie în anul 1875, în zilele Prea înaltatului Domn Carol I şi a sfinţiei sale Mitropolitului Calinic, cu ajutorul enoriaşilor şi a altor pioşi cetăţeni, prin stăruinţa epitropilor, Ioan Eliad, C. Mateescu, T. Popescu şi a preotilor Ioan Văleanu, Ioan Mihăilescu, Gh. Niculescu şi a cântăreţului Iancu Popescu şi s-a sfârşit în anul 1880".
Pictura murală în ulei, aplicată în 1880, adevărată operă de artă, a marelui artist plastic Gheorghe Tattarescu plasează biserica Sfânta Vineri printre cele mai valoroase din ţara. "
[sursa: http://www.biserici.org]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu