Psalmul 114
Iubit-am de-aceasta că mi-aude
Glasul rugii Domnul, de-m răspunde,
Plecându-ş urechea să mă simţă În zi ce-L voi striga cu credinţă.
Când mă iau durori de moarte-n hoarbă,
Cu primejdii de iad vrând să mă soarbă,
Atunci când mă află de tot răul,
Strig spre Domnul, de-mi iuşoară greul:
O, Doamne, nu-mi ia mişelul suflet
De la greu ce-mi vine preste cuget!”
Că eşti Domnu milost, cu ieftineţe,
Şi tuturor te-arăţi cu blândeţe,
Şi pruncilor le faci socotinţă,
Ca cela ce eşti Domn de priinţă.
Mi-am căutat-um cătră plecăciune,
De mi-ai trimis Doamne iertăciune.
Şi mişelul meu suflet s-a duce
La odihnă şi repaos dulce,
De la moartea, de la cea urâtă
Ce se întoarce, la viaţa dorită.
Ş-au ivituş Domnul bunătatea,
De mi-au iuşurat-um greutatea.
Că m-au scos din scârbele din toate
Şi sufletul mi-au scos de la moarte,
Ochii de la lacrămi de plânsoare,
Picioarele de lunicătoare.
Şi-i voi sluji cântând cu dulceaţă
Lui Dumnezău în ţara de viaţă.
Mitropolitul Dosoftei
Psalmul 114
Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele,
Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi chema.
Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat
Şi numele Domnului am chemat: "O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!"
Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte.
Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit.
Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine;
Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere.
Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu