A murit Patriarhul Pavle al Serbiei

Întâistătătorul Bisericii  Ortodoxe Sârbe, Patriarhul Pavel, a trecut la Domnul azi, 15 noiembrie 2009, în Belgrad, a anunţat Biserica. Patriarhul în vârstă de 95 de ani, care a devenit conducătorul Bisericii în 1990, a fost internat la Spitalul Militar al oraşului  în urmă cu doi ani. El a murit duminică dimineaţă. Deşi suferea de inimă şi de plămâni, Biserica nu a comunicat  cauza morţii sale. 

Cea mai mare parte a populaţiei Serbiei, de şapte milioane de persoane,  este creştin-ortodoxă. Partiarhul Pavel a fost un teolog şi un lingvist respectat, cunoscut pentru smerenia şi modestia sa.  După căderea comunismului şi creşterea naţionalismului sârb, Biserica şi-a recâştigat un rol conducător  în timpul patriarhatului său.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Pavle, a murit la vârsta de 95 de ani

De DUSAN STOJANOVIC

Associated Press

Belgrad, Serbia – Patriarhul Pavle, care a condus Biserica Ortodoxă a Serbiei  pe timpul renaşterii ei post-comuniste, în agitatul deceniu nouă, marcat de conflicte etnice în Balcani, a murit duminică dimineaţă. Avea 95 de ani.

Pavel, care a preluat conducerea Bisericii în 1990, a fost spitalizat timp de doi ani  cu probleme de inimă şi plămâni. A murit în somn, făcând stop cardiac, au declarat reprezentanţii Bisericii şi ai Spitalului Militar din Belgrad.

Clopotele au răsunat din toate bisericile Serbiei după ce vestea morţii Patriarhului Pavel a fost transmisă de televiziunea de stat împreună cu documentare despre viaţa sa. Guvernul Serbiei a declarat trei zile de doliu naţional începând de luni.

Un respectat teolog şi lingvist, cunoscut, de asemenea, pentru modestia şi smerenia sa, Patriarhul Pavel a preluat Biserica majoritară a Serbiei imediat după încheierea colapsului  comunismului, care a pus capăt  unei perioade îndelungate de represiune a religiei de către stat.

El a condus biserica în vremea  tulburărilor din Balcani şi a colapsului regimului fostului preşedinte Slobodan Milosevic, în 2000.

Preşedintele Boris Tadic a spus că moartea Patriarhului Pavel este “o pierdere uriaşă” pentru naţiune. Tadic a mai spus că Pavel a fost “unul dintre oameni care prin simpla lor existenţă unifică întreaga naţiune”.

“Plecarea sa este şi o pierdere personală pentru mine”, a declarat Tadic, explicând că deseori s-a consultat cu Patriarhul în luarea deciziilor cruciale pentru naţiune.

Tadic a adăugat că Patriarhul Pavel era respectat în întreaga lume, de către Bisericile Ortodoxe, dar şi  de către papă.

Ştirea morţii patriarhului a fost anunţată mai întâi de către influentul Episcop Ambrozie, care a slujit drept conducător activ al bisericii în cea mai mare parte a spitalizării Patriarhului Pavel. TV de stat l-a arătat pe P.S. Ambrozie izbucnind în lacrimi  în timp ce vorbea unui grup de credincioşi despre moartea Patriarhului Pavel. Suspinând, P. S. Amfilohie a rostit o rugăciune pentru Patriarhul adormit.

Biserica a declarat că Sfântul Sinod se va întruni luni şi probabil ca va anunţa când va fi ales succesorul lui. Potrivit procedurii bisericeşti, cel puţin 40 de zile trebuie să treacă de la moartea Patriarhului Pavel până la alegerea unui nou patriarh.

[...]Favoritul  este P.S. Amfilohie, cunoscut pentru orientarea sa anti-vestică(occidentală) şi naţionalistă.

Pavel a vorbit deseori împotriva  violenţei în războaiele etnice pe care sârbii ortodocşi le-au purtat în anii `90 împotriva  croaţilor catolici şi a bosniecilor musulmani, în timpul celui mai sângeros conflict din Europa de după Cel de-al Doilea Război Mondial.

“Dumnezeu  ne ajută să înţelegem că suntem fiinţe umane şi că trebuie să traim ca oameni, aşa încât pacea  să se întoarca la noi în ţară şi să se pună capăt uciderii », a adresat el un apel – în mare măsură zadarnic – în 1991, pe când luptele dintre sârbi şi croaţi pentru anumite teritorii din Croaţia se intensificaseră.

« Prin război nu se face decât voia diavolului », ar fi spus Patriarhul Pavel în 1992, dar a fost împiedicat să dea nume sau să se pronunţe contra lui Milosevic.

Biserica Sârbă a rupt tradiţia neutralităţii formale în 2000, cerând  deschis oamenilor politici din fruntea statului să părăsească puterea după înfrângerea umilitoare a regimului în 1999, urmând bombardării de către NATO  a ţarii,  act care a pus capăt presiunii lui Milosevic împotriva etnicilor albanezi separatişti din Kosovo.

Cererea Bisericii ca Milosevic să demisioneze – pe care el a ignorat-o – a ajutat revoltei populare care l-a înlăturat de la putere pe preşedintele autocrat în octombrie 2000. Milosevic a murit în 2006 în timpul judecării sale pentru crime de război la un tribunal  al Naţiunilor Unite, la Haga, Olanda

Patriarhul a iniţiat  o campanie de limitare a daunelor în Kosovo, luptând pentru a obţine sprijin internaţional  în protejarea vechilor biserici şi mănăstiri sârbeşti, atacate de etnicii albanezi musulmani.

Criticii i-au reproşat lui şi altor ierarhi sârbi că nu au luat atitudine la fel de dârză când sârbii au distrus  biserici catolice şi moschee musulmane  în Croaţia şi Bosnia[...].

Patriarhul Pavel s-a născut ca Gojko Stojcevic pe 11 septembrie 1914, în satul Kucani, parte din Austo-Ungaria pe vremea aceea, şi  din Croaţia, în prezent.

Din 1944 până în 1955 a fost monah la Mănăstirea Raca din centrul Serbiei. Din 1950, a ţinut cursuri la Seminarul Prizen din Kosovo – post din care s-a retras la alegerea sa ca patriarh la 1    decembrie 1990

Episcopul Lavrentie a spus că moartea Patriarhului Pavel nu e un motiv de întristare, deoarece Patriarhul mereu şi-a dorit să treacă la Domnul. P. S. Lavrentie a mai spus că Patriarhul Pavel « era mai mult în cer decât pe pământ ». « Poporul sârb are acum pe cineva care să-l reprezinte în faţa lui Dumnezeu mai bine ca oricine altcineva », a spus P. S. Lavrentie.

Sursa : http://www.johnsanidopoulos.com/2009/11/serbian-orthodox-patriarch-pavle-dies.html