La hramul bisericii dintr-un sat necunoscut,
probabil, celor mai mulţi dintre dumneavoastră, Filipeşti
– Satul minier, din Prahova, a venit astăzi Prea
Sfinţitul Sebastian Paşcanu, cunoscut
până mai deunăzi ca Ilfoveanul, în prezent, păstor al Episcopiei Slatinei, cel
mai iubit fiu al locurilor, chiar dacă nu s-a născut aici, petrecându-şi însă
copilăria şi anii de şcoală printre localnici.
Să mă ierte Prea Sfinţitul Părinte că am îndrăznit
să scriu aceste rânduri, dar bucuria pe care ne-a dăruit-o nu vrea să se
oprească între graniţele făpturii mele. Fiecare dintre dumneavoastră aţi cerut
şi aţi primit măcar o binecuvântare arhierească şi ştiţi harul pe care îl
transmite în suflet cuvântul de
binecuvântare rostit de către un ierarh, râvna spre viaţa curată,
duhovnicească, de slujire a lui Dumnezeu, după puteri, acolo unde ne-a rânduit
Domnul pe fiecare dintre noi, ce se deşteaptă datorită minunatei prezenţe
printre credincioşi a Sfinţitului
Stăpân. Înţelegeţi astfel starea interioară care mă determină să scriu
aceste impresii.
Hristos a fost în mijlocul nostru, cu rugăciunile Sfintei Varvara, ocrotitoarea sătenilor şi a
orăşenilor din Ploieşti care, cu evlavie faţă de Sfânta, vin an de an la prăznuirea ei, pe 3 şi 4 decembrie, în
număr din ce în ce mai mare. Aceasta deoarece sunt foarte bine primiţi şi
găzduiţi şi ospătaţi, îmbrăţişaţi cu dragoste creştinească de către localnici.
Timp de 13 ani a durat înălţarea
acestei biserici de dimensiuni
impunătoare, pictată în stil neobizantin şi dăruită cu frumoase icoane ale Sfintei Varvara,
Sfântului Fanurie şi Sfântului Gheorghe, ocrotitorii ei. Deşi nu s-a săvârşit încă slujba de
târnosire, lucrările care au mai rămas de executat sunt minore, iar evenimentul
se apropie, aşa cum a lăsat să se înţeleagă părintele paroh Gheorghe Liţă.
Alături de Sfânta Biserică s-au ridicat o capelă şi un viitor aşezământ social,
lucrările fiind încă neterminate. Enoriaşii
sunt, în general, săraci, dar dragostea şi râvna Prea Sfinţitului Sebastian, a
cărui familie face parte dintre ctitori, a Părintelui Gheorghiţă şi a
primarului, precum şi a câtorva creştini cu posibilităţi materiale, au făcut
mult. Nu doar pentru biserica de zid, ci şi pentru
biserica de suflet. Viaţa duhovnicească a prins contur din ce în ce mai
puternic între zidurile ei, formându-se o comunitate de credincioşi care
sprijină îndeaproape eforturile părintelui duhovnicesc al satului. Alături de
el, preoteasa Tatiana, mamă a şase copii, trei fete şi trei băieţi, dăruiţi de
Dumnezeu pentru a-i fi daţi în dar tot Lui : o fiică absolventă de seminar
teologic, cu studii superioare şi cu slujire în domeniul medical ; un fiu
student la facultatea de teologie, un altul tot student, absolvent de seminar,
o altă fiică studentă, una elevă de liceu şi un mezin încă în şcoala primară :
Veronica, Ion, Anton, Maria, Teodora şi Veniamin.*Modelul de viaţă şi de slujire oferit de această
familie a dospit şi s-a făcut satul frământătura nouă pentru Împărăţia lui
Dumnezeu. Smerenia, blândeţea,
sinceritatea şi dragostea preotului şi a preotesei au atras încet, încet foarte
mulţi oameni în biserica lui Hristos. Aş putea spune că s-a făcut misiune
printre creştini, pentru recreştinarea, reevanghelizarea şi îmbisericirea lor,
pentru adâncirea trăirii creştine, participarea cu mintea şi cu inima la
slujbele bisericii, împlinirea după puteri a poruncilor lui Dumnezeu şi
angajarea fermă pe cărarea împărăţiei.
Vorbind cât se poate de sincer, predicile
incendiare ale Prea Sfinţitului, mustrările şi învăţăturile date cu părintească
şi frăţească dorinţă de a ne purta spre mântuire, au fost fermentul care, an de
an, a născut neliniştea cea bună în noi, spre încercarea de îndreptare a
vieţii. « Cuvântul cu putere multă »
a rodit prin pacea pe care ne-a insuflat-o şi de această dată în inimi,
responsabilitatea pe care ne-a deşteptat-o în conştiinţă şi sfaturile
folositoare pentru perioada ce a mai rămas până la sfârşitul Postului :
- cei ce n-au avut curajul de a urma nevoinţa
postirii, să ia pildă de la o copilă, Sfânta Varvara, întrarmându-se cu postul
ca să-I facă Pruncului Hristos sălaş în inimile lor, că nu trăiesc bucuria
Naşterii Domnului cei ce nu-şi curăţă inimile cu rugăciune, cu post, cu
spovedanie şi cu Sfânta Împărtăşanie. Sufletul neprimenit nu se face sălaş şi
iesle în care să se nască Domnul.
- cei ce ezită să lase pe cele pământeşti
pentru cele cereşti, să-şi amintească de Sfânta Muceniţă Varvara, care n-a
dorit mire stricăcios, ci Mire nestricăcios, pentru a cărui Nuntă duhovnicească
şi-a dat viaţa fără cruţare de sine.
- cei ce au copii, să nu uite că îi pot
ucide şi altfel, nu doar cu sabia, ca păgânul Dioscor pe Sfânta Varvara ;
prin necredinţa lor, a părinţilor, prin lăsarea copiilor să crească la întâmplare,
ca buruienile, departe de credinţă şi de biserica lui Hristos.
- « Copiii nu se cresc în
eprubetă », ca în turnul în care a fost închisă de tatăl ei Sfânta
Varvara, ei au nevoie să cunoască binele şi răul, viaţa aşa cum este, ca în
libertate să-L aleagă pe Hristos, au nevoie să se întâlnească şi să comunice cu
tinerii de vârsta lor.
- Atunci când părinţii nu au nimic bun să-i
înveţe pe copii, când îi despart de Hristos, copiii să-şi amintească de calea
Sfintei Varvara, care L-a cinstit mai mult pe Dumnezeu decât pe tatăl ei
închinător la idoli.
Regret nespus că nu am avut posibilitatea de a
înregistra predica şi de a vă oferi
deplina bucurie a întâlnirii cu povăţuirea Prea Sfinţitului Sebastian.
Mulţumesc lui Dumnezeu şi Sfintei Muceniţe Varvara că mi-au îngăduit ca măcar
atât să pot mărturisi despre această zi ce nu se va şterge din memoria noastră
multă vreme, aşa cum nu s-a şters niciuna dintre întâlnirile duhovniceşti cu
Arhiereul lui Hristos, cu Prea Sfinţitul nostru Sebastian, pe care
« Doamne, îl păzeşte întru mulţi ani ! »
Dar :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu