KOINONIA: Sfântul Sava cel Sfinţit (5 decembrie)

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Sfântul Sava cel Sfinţit (5 decembrie)

Sfântul Sava cel Sfinţit s-a născut în secolul al V-lea în Capadocia, din părinţi creştini evlavioşi, Ioan şi Sofia. Tatăl să era comandant militar. Călătorind la Alexandria cu ptrobleme militare, soţia l-a însoţit, dar l-au lăsat pe fiul lor de cinci ani în grija unui unchi. Când băiatul a împlinit opt ani, a intrat în mănăstirea Sf. Flavian, situată în apropiere. Dăruit de Dumnezeu, copilul repede a învăţat să citească şi a devenit cunoscător al Sfintei Scripturi. În zadar încercau părinţii să-l readucă pe Sf. Sava în lume şi să se căsătorească.

În tinereţea sa, aflându-se odată în grădină şi vrând să mănânce un măr, l-a luat în mâinile sale şi a zis : « Frumos la vedere şi bun de mâncare, dat tu ne-ai ucis pe noi ». Atunci l-a aruncat şi a călcat pe el zdrobindu-l şi s-a hotărât ca niciodată în viaţă să nu mănânce vreun măr. Astfel Părinţii de la Mănăstirea Sfântul Sava până în zilele noastre nu mănâncă mere, ca o tradiţie instaurată în cinstea Sf. Sava.

Când avea vreo şaptesprezece ani, el a primit tunderea în monahism şi a dobândit atâta pricepere la postire şi rugăciune încât i s-a dat darul facerii de minuni.. După ce a petrecut zece ani la Mănăstirea Sf. Flavian, el a plecat la Ierusalim şi de acolo la Mănăstirea Sf. Eftimie cel Mare(prăznuit la 20 ianuarie). Dar Sf. Eftimie l-a trimis pe Sf. Sava la Avva Teoctist, egumenul mănăstirii din apropiere, în care se ţinea strict regula cenobitică de viaţă. . Sfântul Sava a trăit în ascultare la această mănăstire până la 30 de ani.

Sfântul Eftimie cel Mare
( www.eikonografos.com )

După moartea Bătrânului Teoctist, succesorul său l-a binecuvântat pe Sf. Sava să se zăvorască într-o peşteră. În zilele de sâmbătă, totuşi, el îşi părăsea ermitajul şi venea în mănăstire, unde participa la slujbele bisericeşti şi mânca împreună cu fraţii. După ceva timp, Sf. Sava a primit permisiunea de a nu-şi mai părăsi ermitajul şi s-a nevoit în peşteră cinci ani

Sf. Eftimie călăuzea cu grijă viaţa tânărului monah şi, văzându-i maturitatea duhovnicească, a început să-l ia în pustia Rouba cu el. Se instalau acolo la 14 ianuarie şi rămâneau până la Duminica Stâlpărilor/ Floriilor. Sf. Eftimie îl numea pe Sf. Sava un bătrân-copil, încurajându-l în dobândirea virtuţilor monastice.

Când Sf. Eftimie a adormit întru Domnul(+473), Sf. Sava s-a retras de la această Lavră şi a s-a mutat într-o peşteră de lângă Mănăstirea Sf. Gherasim de la Iordan(4 martie). După câţiva ani, ucenicii au început să se adune în preajma Sf. Sava, căutând viaţă monahicească. Când un stâlp de foc i-a apărut în faţă Sf. Sava, pe când mergea, s-a oprit şi a găsit o peşteră încăpătoare în formă de biserică.

Minunata descoperire a unui izvor de apă sfinţită de către Preacurata la sf. Sava
(http://www.rel.gr/photo/displayimage.php?album=67&pos=3)

Sf. Sava a întemeiat alte câteva mănăstiri. Multe minuni s-au petrecut prin rugăciunile sale : un izvor de apă sfinţită a ţâşnit la Sf. Lavră ; pe vreme de secetă s-au pornit ploi abundente şi s-au vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi. Sf. Sava a alcătuit prima regulă monastică pentru slujbele bisericii, aşa-numitul « Tipicon de la Ierusalim », acceptat de toate mănăstirile din Palestina.

Sfântul Sava şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 532.( http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=103477)