În seara colindelor fiilor neamului crucificat alături de Domnul răstignit, am simţit duhul maicilor, curat şi luminos, împărtăşindu-se nouă, cu nădejde că vom veni alături de ele în lucrarea pentru care au, desigur, binecuvântare de la Pr. Justin şi la care trudesc cu atât de multă dragoste. Doamne, poartă-le de grijă ! Avem nevoie de râvna lor, avem nevoie de rugăciunea de foc a Pr. Amfilohie, de colindele care ne refac legătura de dragoste cu rugătorii noştri din ceruri.
Aiudul martiric este puterea noastră, temelia de acum a neamului ameninţat cu prăbuşirea de postmodernitatea descompusă. Mărturisesc sentimentul datoriei şi al responsabilităţii pe care mi l-au insuflat în această seară de comuniune, la care au fost prezenţi nu doar cei din sala Rapsodia. Trebuie să fi fost deasupra noastră duhurile mărturisitorilor din Aiud, Gherla, Târgu Ocna, Piteşti, Sighet, Jilava... pentru că ele veghează mereu asupra mireselor lui Hristos de la Mănăstirea Diaconeşti. Va fi fost şi duhul Părintelui Calciu, legătura ce s-a format înspre sfârşitul vieţii sale cu obştea de la Diaconeşti perpetuându-se dincolo de hotarele morţii.
Glasul monahiilor în chip de icoană a ortodoxiei noastre, alături de icoanele mărturisitoare, în alt chip, ale dragostei de Dumnezeu dusă până la primirea crucii mântuitoare.
S-a săvârşit o împărtăşire în sensul în care spunea Pr. Rafail Noica într-o conferinţă:
“Nu împărtăşania deasă, ci împărtăşirea des”.
Am înţeles mai adânc de ce spunea Părintele Amfilohie în conferinţa sa « Căsătoria şi Călugăria – două căi spre mântuire »( http://www.trilulilu.ro/gheorghe312/c3a0658d6c5be2):
« Dacă Dumnezeu a rânduit ca noi astăzi să existăm, astăzi vrea să ne mântuim. Prin noi lucrează Dumnezeu. Prin tine, omule, frate, prin sufletul tău... De aceea avem nevoie de un creştinism autentic, viu care să facă mai mult pentru Evanghelie, mai mult pentru Hristos, mai mult pentru sănătatea familiei, mai mult pentru un monahism într-adevăr autentic. Nu există altă cale. Şi încă îşi recrutează Dumnezeu oamenii şi în familie şi în viaţa monahală, din tineretul acestui popor. Încă suntem o putere din care se resursează întreaga Europă. Şi o văd mai bine ăştia din afară decât noi.
Nu vă slăbănogiţi cu firea, nu vă împuţinaţi cu inima, nu căutaţi numărul, căutaţi esenţa, căutaţi adevărul. Unul singur pe scara blocului dacă se roagă, să se roage, şi contează pentru toţi. Unul singur din familie, unul din şcoală, doi din mănăstire, şi tot contează. »
Ceea ce se face prin obştea de la Diaconeşti contează !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu