Tâlcuire la Psalmi

„Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;

înnoise-vor ca ale vulturului tinereţile tale”

(Psalmul 102, 5)

„Precum Dumnezeu...îţi satură...o, suflete, pofta cu cele bune prin ascultare, aşa şi tu, de toate facerile de bine acestea aducându-ţi aminte totdeauna, slavosloveşte  pe Dumnezeul Cel ce ţi-a făcut atâtea faceri de bine. Şi precum vulturul se înnoieşte şi ia tinereţea sa, lepădându-şi penele cele vechi şi scoţându-şi  altele noi, aşa şi tu, o, suflete al meu, te vei înnoi şi tânăr te vei face, lepădând bătrâneţea pe care o pricinuiesc patimile şi boala cea din patimi, luând a doua oară prin pocăinţă nouă fapte bune”.

Notă de subsol:

„Iar după Atanasie:

„Prin vultur se  arată darul învierii: că, semănându-ne întru stricăciune, ne sculăm întru nestricăciune, ca să nu ne învechim, nici să încăpem întru stricăciune. Că prin vultur a asemănat pe cei ce se  înnoiesc  cu Cel zburător întru înălţime şi împărătesc, şi Care singur poate a privi curat în  strălucirile soarelui”.

„Însă prin  aceasta însemnează, după Eusebie, înnoirea sufletului, zborul de pe pământ la cer, şi că viaţa lui se va face întru lumina cea de sus; vultur Însuşi Hristos Se zice, după aceasta: „Ca un vultur care-Şi acoperă cuibul Său”(Deut. 32: 11); şi după aceasta: „Cu neputinţă-mi este a înţelege urmele vulturului ce zboară”(Pilde 30: 18-19), căci dumnezeiasca fire este de neatins tuturor gândurilor”.

Iar Teodorit zice:

„Prin înnoirea vulturului  se însemnează întinerirea ceea ce se dăruieşte prin Sfântul Botez şi, bătrâneţea păcatului curăţind-o de la noi, tineri în loc de îmbătrâniţi ne-a făcut”.

Asemenea cu acestea zice Isaia Proorocul:

„Iar cei ce aşteaptă pe Domnul se vor îmbrăca cu tărie, se vor întraripa ca vulturii”(Is. 40: 31). Că de vreme ce atunci când ne-am zidit am primit firile... cele dumnezeieşti şi împărăteşti, apoi pe acelea le-am înnegrit şi  şi le-am stricat cu iscusinţele cele de toate felurile ale păcatului, făgăduieşte nouă acum proorocescul cuvânt câştigarea cea de-a doua  oară a Împărăţiei.Căci pasărea aceasta(vulturul adică) împărătească este şi ei îi este încredinţată împărăţia păsărilor. Însemnează însă că vulturul, deşi se înnoieşte, moare însă atunci când partea de deasupra a pliscului se va întoarce  peste cea de dedesubt a gurii sale din pricina învechirii, şi astfel nu mai poate mânca, precum zice Aristotel începutul istoriei celei despre vietăţi: „Vulturul moare plecându-i-se ciocul cel încovoiat”.

Cuviosul Eftimie Zigabenul; Sfântul Nicodim Aghioritul - Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi(vol. II), Catismele X-XX, tâlcuire verset cu verset, Editura Cartea Ortodoxă – Editura Egumeniţa, paginile 356-357

Am căutat să înţeleg din tâlcuirile Sfinţilor Părinţi de ce această frântură

de  psalm îmi dă atâta nădejde şi vorbeşte sufletului meu

când este descurajat, întristat de neputinţele şi nereuşitele sale

 sau cufundat în veac.

Răspunsul este dătător de multă încredere.
Grafica: http://garcya.us/blog/wings-and-eagles-vector-graphics/