Sfântul Teofan Zăvorâtul – Către surorile monahii: Înnoirea râvnei dumnezeieşti(I)

Domnul a zis: „Aţi auzit că s-a spus celor  de demult: „Să nu juri strâmb, ci jurămintele tale să le ţii înaintea Domnului”(Matei 5, 33). Domnul a amintit porunca aceasta din legea lui Moise mulţimii care se adunase în jurul Lui din toată Iudeea şi Galileea şi din oraşele îndepărtate ale Tirului şi Sidonului. Înţelesul  poruncii este: „Orice Îi făgăduieşti  lui Dumnezeu trebuie să împlineşti negreşit”.

[...] Toţi creştinii făgăduiesc lui Dumnezeu în timpul săvârşirii tainei Botezului. Însă cei care îmbrăţişează monahismul, în afară de făgăduielile comune tuturor  creştinilor, adaugă şi altele, care se referă exclusiv la viaţa monahală.

Cunoaşteţi făgăduielile acestea, preacuvioase surori. Le-aţi făcut în faţa multora, monahi şi laici. Şi aţi auzit atunci cuvântul duhovnicului vostru:

„Domnul vă va răsplăti nu după cuvintele făgăduinţelor, ci după credincioasa lor păzire”.

Nu vă amintesc asta pentru că mi-ar fi teamă că nesocotiţi mântuirea voastră. Nicidecum. Sunt convins că vă îngrijiţi de răspunsul  pe care-l veţi da la judecata viitoare. Sunt de asemenea convins că  fiecare dintre voi se nevoieşte şi trudeşte după măsura puterilor sale. Chem binecuvântarea lui Dumnezeu peste voi şi vă doresc  să continuaţi lupta, aşa cum aţi început, fără să împuţinaţi râvna până la sfârşitul vieţii voastre. „Cel ce va răbda până la sfârşit acela se va mântui”(Matei 24, 13).

Aşa cum femeia sârguincioasă toarce firul la aceeaşi grosime, oricât de lung ar fi acela, la fel şi voi trebuie  să toarceţi firul vieţii monahale cu aceeaşi râvnă, din clipa în care aţi călcat pragul mănăstirii şi până la moarte.

Râvna care nu se împuţinează are mare importanţă, ca să nu spun că este totul. Aţi văzut vreodată cum funcţionează o maşină cu aburi? Se mişcă atunci când  există aburi. Şi cu cât cantitatea de aburi este mai mare, cu atât se mişcă mai repede. Însă când scade  presiunea aburului,  se micşorează şi viteza. Şi în cele din urmă maşina se opreşte.

Ceea ce este aburul pentru maşină, este râvna duhovnicească pentru viaţa monahală. Când râvna există, totul înaintează bine. Însă când râvna se micşorează, atunci sporirea încetează. Toate conduc la destrămare.

Nu răciţi arderea voastră duhovnicească şi nu vă feriţi de truda vieţii monahale. Să vă cercetaţi încontinuu sufletele voastre ca să nu cădeţi în trândăvie, dând în felul acesta prilej vrăjmaşului de a vă amăgi. Nevoiţi-vă în toate felurile ca să nu slăbească pereţii inimii.

Deseori să vă aduceţi aminte de primul vostru entuziasm, atunci când aţi venit aici lăsându-vă familiile, rudele şi prietenii. Aduceţi-vă aminte cât vă erau de înflăcărate sufletele, ce cugetaţi atunci, ce speranţe şi vise plăsmuiaţi, ce hotărâri  luaţi...

Când aţi trecut pragul mănăstirii doreaţi doar  să vă rugaţi, să vă îndeletniciţi mintea doar cu  cugete dumnezeieşti, să discutaţi doar duhovniceşte, să studiaţi doar cuvântul lui Dumnezeu şi cărţile sfinţilor, să uitaţi orice lucru lumesc, să fiţi împăcate cu toţi şi să faceţi ascultare necondiţionată egumenei şi întregii obşti.

Desigur că aceste dorinţe ale voastre erau sincere. Amintiţi-vă aşadar de primul vostru entuziasm. Îl veţi reînnoi astfel în sufletul vostru, aşa cum reîmprospătaţi atmosfera dintr-o cameră deschizandu-i ferestrele.

Împreună cu această strădanie deşteptătoare să aduceţi în mintea voastră oricât de des puteţi, exemplele de râvnă ale marilor sfinţi. Să vă hrăniţi cu Mineiele şi cu Sinaxarele. Să cugetaţi cu câtă  ardoare se făceau plăcuţi sfinţii lui Dumnezeu, fără să socotească truda, fără să le pară rău nici măcar de viaţa lor.  În ceasurile voastre libere aduceţi-vă aminte de  marile Sfinte: Eudochia, Pelaghia, Xenia, Sinclitichia, Sara, Teodora, Eufrosina, Eupraxia, Fevronia, Maria Egipteanca. Aduceţi-vă aminte de nevoinţele lor ascetice. Nu vă mulţumiţi însă cu o  simplă aducere aminte. Gândiţi-vă că sunteţi obligate să vă asemănaţi acestor  preafrumoase mirese ale lui Hristos.

Aşa cum în diferite sporturi un atlet este îndemnat şi încurajat de strădania altuia, la fel să se înflăcăreze şi  râvna voastră, luând exemplu de la izbânzile  acestor sfinţi nevoitori.

Fiecare s-o întărească pe cealaltă cu poveţe şi cu exemplul său. Când vă întâlniţi, nu discutaţi nimic lumesc, nimic străin vieţii voastre dăruite lui Hristos. Negustorii discută între ei  mereu pe aceeaşi temă, adică despre cum să reuşească mai bine în afaceri. Aşa şi voi, nu vă îngăduiţi discuţii prosteşti, ci cu orice chip să aduceţi discuţia la  tema principală, adică la cum trebuie să trăiţi, cum veţi termina ceea ce aţi început, cum nici una nu trebuie să iasă de pe drumul ei şi să devină bucuria diavolului.

Cel ce discută despre lucruri zadarnice şi prosteşti are o minte zadarnică şi prostească, o inimă zadarnică şi prostească, o viaţă zadarnică şi prostească.  Iar cel ce discută despre bine este călăuzit totdeauna spre bine, este înflăcărat de bine şi se înzestrează cu el.