« În privinţa canoanelor : avem de-a face cu o sminteală întâlnită adesea la cei convertiţi, o dată pentru că sunt stăpâniţi toţi de fariseism, a doua din cauza canoanelor care, ca unele ce formează « legea » Bisericii, nu pot fi înţelese şi aplicate decât în interiorul tradiţiei bisericeşti şi în Duhul acesteia care o şi călăuzeşte. O mare parte a tradiţiei bisericeşti este « necodificată », fiind conţinută în Vieţile Sfinţilor, în scrierile patristice...şi în tradiţia orală a Bisericii. Canoanele sunt partea cea mai vizibilă a tradiţiei bisericeşti, de aceea, atunci când le cercetează, unii convertiţi au parte de un naufragiu încercând să le aplice, fără să-şi dea seama de întreaga tradiţie, din care ele constituie doar o parte.
Canoanele au fost făcute pentru oameni, şi nu oamenii pentru canoane. Unele canoane nu pot şi nu ar trebui, în anumite vremi sau circumstanţe, să fie aplicate cu stricteţe, de aici şi « iconomia » Bisericii. De asemenea, ca o regulă, aplicarea canoanelor(şi « iconomia » lor) este treaba episcopilor, şi ei se ocupă de ele atât cât este posibil, prin consultare reciprocă. În acest caz, cu atât mai mult noi ceilalţi trebuie să ne abţinem a ne încrede în judecata noastră atunci când ne referim la ei. [...] în general, canoanele sunt accentuate cu deosebire în polemici, iar dacă noi vrem într-adevăr să rămânem în Biserică în aceste vremuri dificile, în primul rând trebuie să o facem în virtutea faptului că suntem credincioşi Duhului Bisericii şi nu canoanelor.
Cât despre chestiuni mai subtile precum ascultarea şi autoritatea în Biserică, există « legi » asemănătoare pe care fiecare trebuie să ştie cum să le aplice în interiorul tradiţiei şi Duhului Bisericii[...] Dacă vreuna din aceste « legi » este absolutizată, Ortodoxia devine Fariseism. »
« ..sunt mai multe tipuri distincte de « ascultare » şi « autoritate » în Biserică şi confruntarea lor poate aduce multă vătămare duhovnicească. Bătrân-ucenic, părinte duhovnic-ucenic, preot-turmă, episcop-credincioşi, bătrâni-tineri etc. – toate aceste relaţii implică diferite feluri de trepte de ascultare şi autoritate, nu pot fi « codificate », ci se pot învăţa numai prin experienţă. »
« Nu putem înţelege mare lucru, ci numai prin experiere şi suferinţă până la capăt, pe măsură ce creştem în Biserică şi în tradiţia ei. Dumnezeu îţi va trimite pricini pentru a înţelege cu inima.Nu te încrede prea mult în inima ta ; gândirea trebuie filtrată prin suferinţă, altfel nu va trece proba acestor vremuri vitrege. Nu cred că cei « raţionalişti » vor fi cu Hristos şi Biserica Sa în zilele ce vor veni peste noi ; vor exista prea multe raţiuni împotriva lor, iar cei ce se vor încrede în cugetele lor se vor lepăda de Biserică[...] Poţi obţine multe prin cărţi ...(să nu te laşi influenţat de nimeni să renunţi la ele !), din ce în ce cărţi de mai bună calitate sunt acum pe cale să apară[...] Dar a treia şi deplina dimensiune[« de gândire în Biserică »] se va apropia de tine numai pe măsură ce o experiezi continuând să păstrezi legătura cu şi să iei sfat de la cei înrădăcinaţi mai mult în tradiţia Bisericii...nu cădea totuşi în ispita de a te încrede numai în tine însuţi sau în convertiţii cu cuget asemănător. Noi, americanii, trebuie să ne aflăm în viitorul anticipabil, într-o oarecare măsură în dependenţă practică atât faţă de greci cât şi faţă de ruşi , de preferat în ambele izvoare şi într-o cât mai bună măsură. Aceasta este calea care a existat din vechime în Biserică şi astfel tradiţia va putea fi sădită într-un nou pământ. Depinde de noi ca să mergem şi să lucrăm(sau nu) la ţarină ! »(5/ 18 iunie 1972)
« Ne vorbeşte Părintele Serafim Rose – Scrisori », Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa.
.jpg)
