Primejdiile convertiţilor( Părintele Serafim Rose)

Preluare ce pe site-ul Război întru cuvânt.

A. Increderea în sine, samost.

Remedii: neîncredere în sine cu trezvie, sfătuirea cu cei mai înţelepţi, povăţuire de la Sfinţii Părinţi.

B. Abordarea academică - excesiv de intelectualistă, fără implicare, fară asumare, abstractă, nerealistă. Legat şi cu punctul A.

C. Nepăzirea tainei împărăţiei, bârfa, publicitatea. Exagerarea aspectului exterior al misiunii, succesul. Primejdia creării de cochilii goale, forme misionare fără conţinut.

Remedii: concentrarea asupra vieţii duhovniceşti, evitarea luminii rampei, neimplicarea în dispute pătimaşe.

D. „Experienţele spirituale”

Simptome: agitaţie febrilă, totdeauna se întâmplă câte ceva „cutremu­rător” - sângele este în fierbere. Vocabular inflamat, indicând mândrie în loc de smerenie. Sursele se află în protestantism şi în încrederea în părerile proprii culese din zbor.

Remedii: neîncredere în sine cu trezvie, recurgerea constantă la Sfinţii Părinţi şi la Vieţile Sfinţilor, sfatuirea.

E. Descurajare, renunţare - sindromul „stingerii”.

Cauze: supraaccentuarea laturii exterioare, a opiniei publice etc. Remedii: accentuarea nevoinţei lăuntrice, duhovniceşti, eliminarea preocupării pentru succesul exterior, atenţia îndreptată spre Cel Căru­ia îi urmăm (Hristos răstignit, dar biruitor).

F. Secure cu două tăişuri: lărgime pe de o parte, îngustime pe de alta [caderea in extreme, fie de-a stanga, laxiste, relativiste, lumesti, fie de-a dreapta, tinand de rigiditatea inchinarii la litera, de hipercorectitudine sau zelotism, ravna neduhovniceasca, n.n.]

Scriind altundeva despre convertiţi, Părintele Serafim identifica iarăşi „dure­rea inimii” ca moment crucial al adevăratei vieţi duhovniceşti. „Durerea ini­mii”, scria el, „este graniţa care-i desparte pe convertiţii nebuni şi pe ortodocşii nepăsători, de adevăraţii nevoitori”¹. El credea că fără străpungerea şi zdrobirea lăuntrică născută din durerea inimii, convertiţii rămân la nivel orizontal, exami­nând tot ceea ce ţine de Ortodoxie după părerile lor personale şi încrezându-se în greşitele concluzii ale minţilor lor logice. După cum spune şi Sf. Varsanufie cel Mare, pe care Părintele Serafim îl tradusese în engleză: „Fără durerea inimii nimeni nu primeşte darul deosebirii gândurilor [pricinile faptelor şi celelalte]”.