"Suntem o ţară mică, aşezată norocos la gurile Dunării şi cu asta am cam încheiat lista punctelor forte. Dacă ar fi să deschidem lista slăbiciunilor, ne-am întinde pe romane întregi. Pornind de la conducătorii pe care-i avem şi pe care i-am avut, până la neputinţa de a scăpa de mentalitatea de slugă. Ori de cate ori am fost privit pe sub sprânceană la auzul acestei amare constatări, am ţinut să argumentez cu tristeţe că poate şi perioadele de asuprire străină ne-au mai îngenunchiat câte puţin. Am ţinut piept armatelor Imperiului Roman, am fost pomeniţi de scriitori de la Roma drept cei mai bravi dintre traci, dar am sfârşit prin a fi asimilaţi ca o apă. Mai aproape de noi, am ţinut piept Imperiului Otoman, ne-am bătut cu ei in inferioritate numerică, am mai caştigat, am mai fost şi învinşi, nu am devenit paşalâc turcesc, dar înrobiţi Imperiului tot am fost, dacă ne amintim de modul în care erau numiţi domnii Moldovei şi Ţării Româneşti. Vorbeam turceşte, cum azi, la fel de mimetici, vorbim englezeşte; ne duceam cu mâna întinsă şi cu punga plină la Paşa doar ca să ne arate cât este de darnic şi cum poate el satisface dorinţa vreunui saltimbanc de a deveni domnitor. Pentru ca apoi poporul, “talpa ţării”, să plătească preţul. Nimic deosebit azi, când ne-au înrobit la FMI şi “domnitorii” din capul bucatelor nu vor plăti niciodată. Azi, s-au schimbat doar stăpânii. Ne-am orientat spre Vest, dar nu pentru că el ar fi superior în comparaţie cu Estul, ci pentru că el este azi “Imperiul” cu mai multe pistoale în mână. A îngenunchia în faţa puternicului zilei este o alta nefericită trăsătură a slugii. În acel trecut pe care-l preamărea şi Eminescu în Scrisori, am fost un neam de luptători. Dar am sfârşit mereu în genunchi şi, de fiecare data, din cauza conducătorilor nevolnici. Poţi rămâne în genunchi obligat de sabia cuceritorului, dar vitejia din piept ar trebui să nu moară. Ne plângem uneori în istorii că am fost cotropiţi ba de turci, ba de greci, ba de ruşi, acum de americani şi europeni şi, într-adevăr, am cunoscut şi câteva asemenea momente de dinamică a lucrurilor. Ascultători, am preluat de fiecare dată cuvinte din lexicul invadatorilor, obiceiuri, cântece şi tradiţii. De la început până în ziua de azi. Azi ne maimuţărim în engleză, ca să vadă partenerii din NATO cât de chitiţi suntem pe calea capitalismului triumfător, aşa cum mai ieri ne maimuţăşream în limba rusă sau în turcă acum câteva secole. Sufletul de slugă răbufneşte deseori, de parcă aşa este mai trendy".
Citiţi restul articolului la adresa :
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/05/editorialul-de-marti-mandrie-si.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu