Antihrist va acţiona în mod special prin duhul lumesc asupra creştinilor, pentru că aceştia vor fi robiţi de lume prin funcţiile sociale, avantajele materiale, confort, modernism etc. Si nu vor mai avea voinţă şi putere să se împotrivească păcatelor şi diavolilor. Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată această împătimire prin Pilda nunţii fiului de împărat(Mt. 22, 2-14).
Sfântul Nicolae Velimirovici ne învaţă : « Dumnezeu vrea să credem în El mai mult decât în oricine altcineva sau decât în orice altceva pe lume. Dumnezeu vrea ca omul să nădăjduiască în El mai mult decât în oricine altcineva sau decât în orice altceva pe lume. Mai mult : Dumnezeu vrea ca omul să se ţină de El şi numai de El, ca omul să fie, prin dragostea ce izvorăşte din aceasta, una cu toată zidirea Lui. »
Aceasta este unirea omului cu Dumnezeu. Aceasta este nuntirea inimii cu Hristos. Tot restul este preacurvie şi desfrâu. Numai această strânsă unire a inimii cu Hristos, înfăţişată nouă cel mai limpede în Sfânta Evanghelie, în chipul nunţii pământeşti, poate face sufletul bogat şi roditor. Orice altă legătură a sufletului naşte spini şi bălării, sterp rămânând sufletul faţă de orice fel de bine.
Cu orice s-ar uni sufletul, fie fiinţă vie, fie lucru material, fie trup sau veşmânt trupului, fie argint sau aur sau pământuri, sau slavă, sau patimă pentru orice lucru din lume – podoabe, bucate, băutură, dans, natură sau orice altceva, o asemenea însoţire este nelegiuită şi abate nenorocire veşnică asupra acelui suflet, atât în viaţa aceasta, cât şi în cea viitoare.
Dumnezeul nostru este Dumnezeu gelos(Ieşire 20, 5 ; Deuteronom 4, 24). Gelozia Lui se îndreaptă numai asupra sufletului omenesc. Dumnezeu vrea ca sufletul nostru să fie întreg numai al Lui, în deplină crredincioşie, şi o doreşte aceasta doar spre binele sufletului. El ştie în deplinătatea înţelepciunii Sale, ceea ce s-ar cuveni să ştim şi noi toţi creştinii, ca dacă sufletul slăbeşte în credinţa faţă de Ziditorul său şi se lipeşte de altcineva sau altceva din lume, se face până la urmă rob, întunecată umbră deznădăjduită, nefericit chip de plângere şi scrâşnire a dinţilor.
Singura unire legiuită a sufletului este dragostea arzătoare de Dumnezeu. Orice altă iubire în afară de Dumnezeu sau împotriva lui Dumnezeu este idolatrie. « Astfel, prin dragostea de trup, omul îşi face din trup dumnezeu mincinos, idol ; la fel prin dragostea pentru averi sau pentru podoabe îşi face idol din acestea ; orice ar iubi omul, în afară de Dumnezeu, ajunge să-şi facă idol din ceea ce iubeşte. Atunci el îndreaptă dragostea care trebuie să fie numai a lui Dumnezeu asupra a ceva mai prejos şi mai puţin vrednic de a fi iubit decât Dumnezeu. Ori în ce ar crede şi ar nădăjdui omul mai mult decât în Dumnezeu, orice ar iubi omul mai mult decât pe Dumnezeu, lucrul acela ia locul lui Dumnezeu şi ajunge să-i fie acelui om idol, dumnezeu mincinos al unui suflet mincinos. Profeţii numesc toată închinarea la idoli « desfrânare şi spurcăciune »(Iezechiel 23, 7)
« Mai rău decât toate este că închinătorul la idoli se face una cu idolii săi. În dragoste, omul se uneşte, cu timpul, cu lucrul iubit. Ceea ce iubeşte omul mai mult, lucrul la care se gândeşte mereu, pe care şi-l doreşte, ajunge cu vremea să fie miezul fiinţei sale, fie lucrul acela mâncare, sau băutură, sau argint, sau aur, sau ţarini, sau slavă, sau putere. Aşa spune Sfânta Scriptură : au umblat după idoli şi au ajuns netrebnici(VI Regi 17, 15), au umblat după nimic şi au ajuns nimic.(Sf. Nicolae Velimirovici, Predici, Ed. Ileana, Bucureşti, 2006, p. 450)
Părintele Ioan de la Rarău, Duhul lumesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu