"Fericirea raiului nu este dată nimănui care nu a suferit mai întâi"

« Am aflat că eşti mâhnită peste măsură, văzând suferinţa fiicei tale bolnave. Într-adevăr, omeneşte este cu neputinţă pentru o mamă să nu se mâhnească atunci când o vede pe micuţa ei în asemenea durere şi suferinţă zi şi noapte. Cu toate acestea, trebuie să-ţi aduci aminte că eşti creştină, [o persoană] care crede în viaţa viitoare şi răplata viitoare binecuvântată nu numai pentru ostenitori, ci şi pentru cei care suferă de voie şi fără de voie. De aceea, nu trebuie să te înfricoşezi prea tare şi să te îndurerezi peste măsură, precum păgânii sau necredincioşii, care nu cred nici în fericirea veşnică, nici în pedeapsa veşnică. Oricât de mari sunt suferinţele fără de voie ale copilaşului tău S., ele nu se pot asemăna cu suferinţele de voie ale mucenicilor ; şi dacă acestea se aseamănă, atunci fiica ta este asemenea acelora şi va primi o stare de fericire în sălaşurile raiului. Că veni vorba, nu trebuie să pierzi din vedere vremurile noastre sucite, în care până şi sufletele copilaşilor sunt vătămate de ceea ce văd şi aud, şi de aceea au nevoie de curăţire, care nu poate să vină fără suferinţă. Curăţirea sufletului se petrece cel mai adesea prin suferinţă trupească. Să presupunem că n-ar fi fost nicio vătămare a sufletului. Chiar şi aşa, trebuie să ştii că fericirea raiului nu este dată nimănui care nu a suferit mai întâi[...] Oricât de mult îţi iubeşti fiica, trebuie să ştii că Dumnezeul nostru atotbun, Care foloseşte orice prilej pentru mântuirea noastră, o iubeşte pe ea mai mult decât tine. El aduce mărturisire în Sfânta Scriptură despre dragostea Lui pentru fiecare credincios, spunând : Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are milă ?(Isaia 47, 19). De aceea, încearcă să-ţi potoleşti suferinţa pentru fiica ta bolnavă, îndreptând această durere către Dumnezeu : Făcându-se cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotinţă, astfel cum socotise în Sine mai înainte(Efeseni 1, 9) »

Bătrânul Ambrozie de la Optina