"Harul sfinţilor noştri există chiar şi în lemnul Sfintelor Icoane"

Părintele Iacov spunea:

“Harul sfinţilor noştri există chiar şi în lemnul Sfintelor Icoane. Aveam în patria noastră din Asia Mică un cioban turc care, într-o zi când a muls oile, a acoperit găleata cu lapte cu o bucată de scândură mare şi grea de la o icoană a Maicii Domnului. Chipul se ştersese şi icoana semăna acum cu un simplu lemn. S-a întâmplat, deci, următoarea minune : când turcul s-a dus dimineaţa la stâna lui, a găsit laptele vărsat pe pământ, iar găleata întoarsă cu gura în jos. Icoana era în picioare, rezemată de un copac.

La început, nu a putut să înţeleagă ce s-a petrecut. Dar găsind mereu laptele vărsat din găleată, şi-a zis cu mânie : « Nu cumva lemnul acesta mi-l varsă ? » Turcul ştia că lemnul era o icoană veche a creştinilor. A luat securea şi a lovit în icoană să o despice şi să o ardă. Însă la prima lovitură securea s-a înţepenit în lemn şi a început să curgă sânge din icoană. Sângele a izvorât din tăietură şi curgea pe lemn.

Atunci turcul, înfricoşat şi tremurând, a încercat să scoată securea, dar era imposibil, pentru că se înţepenise bine. A luat aşa icoana cu securea şi, punând-o pe umăr, a alergat în satul creştinilor. Sătenii au văzut minunea şi au ascultat mărturisirea înspăimântată a turcului. Au luat icoana şi au cinstit-o pe Doamna Născătoare de Dumnezeu precum se cuvenea.

Din volumul « Un stareţ sfânt. Fericitul Părinte Iacov, Egumen al Sfintei Mănăstiri « Cuviosul David », paginile 75-76.