Viaţa monahală a Stareţului

Dorinţa tânărului Iacov era de a urma viaţa monahală şi mai ales viaţa pustnicească la Sfintele Locuri. Această dorinţă faţă de Sfintele Locuri o avea Iacov şi pentru faptul ca acolo se nevoise şi un strămoş al său.[...]

« Am vrut să merg la Sfintele Locuri unde s-a sfinţit şi un strămoş al meu, să găsesc o peşteră acolo şi, hrănindu-mă cu puţine buruieni din jurul peşterii şi bând puţină apă, singur şi necunoscut de nimeni, cu rugăciuni şi paraclise, să petrec restul vieţii mele slăvindu-l pe Dumnezeu. Însă, înainte de a pleca la Sfintele Locuri, cu aceste gânduri în inima mea, m-am gândit ca neapărat să trec pe la Mănăstirea Sfântului David şi să cer binecuvântarea, ajutorul şi mijlocirile Cuviosului.

După mai multe ore de călătorie prin munţi şi prăpăstii, urmând cărarea, am ajuns la Mănăstirea Cuviosului David. Drum spre mănăstire nu exista în vremea aceea. Era 15 iulie 1952.

Abia m-am apropiat de mănăstire şi văd deodată tot locul schimbat, diferit faţă de cum îl ştiam eu când veneam cu consătenii mei la pomenirea Cuviosului. Văd mănăstirea măreaţă, înfrumuseţată, având cu totul altă înfăţişare. Terenul din jurul mănăstirii îl văd foarte frumos schimbat, cu căsuţe mici zidite ca nişte palate. Totul semăna cu un mic oraş al lui Dumnezeu.

Lângă mănăstire mă aştepta un sfinţit Stareţ cu barbă albă. Era Cuviosul David. L-am salutat şi l-am întrebat :

- Cuvioase, ce loc este acesta atât de frumos ? Ce sunt căsuţele acestea frumoase ? Unde erau până acum, de nu le-am mai văzut ?

- Sunt locuinţele pustnicilor, copilul meu. Fiecare are căsuţa lui, mi-a răspuns sfântul.

Captivat de acea frumuseţe dumnezeiască, îi zic :

- Cuvioase, este posibil să-mi daţi şi mie o asemenea căsuţă ? Mult o doresc.

- Copilul meu, dacă rămâneai aici îţi dădeam una, dar tu ai venit să te închini, apoi să pleci, mi-a răspuns.

Fără să mă gândesc, i-am zis :

- Cuvioase, voi rămâne.

Când i-am dat făgăduinţa mea, iată s-a deschis peretele mănăstirii, sfântul a intrat înăuntru, iar peretele s-a închis la loc. Aşa a pierit din faţa ochilor mei. Imediat, împreună cu Cuviosul au dispărut toate. Pe locul unde erau frumoasele căsuţe pustniceşti a apărut locul aşa cum era înainte : sălbatec şi necultivat. Mănăstirea, din frumoasă şi măreaţă, am văzut-o aşa cum o ştiam : o dărâmătură cu două sau trei chilii aproape năruite, cu acoperişurile pe jumătate prăvălite şi cu biserica foarte mică şi neîngrijită, semănând mai mult cu o bisericuţă din afara satelor. Aşa arăta biserica mănăstirii. Venisem ca simplu închinător, dar după toate acestea am pus metanie şi am dat făgăduinţă să-i slujesc cu toată inima mea.( Din volumul « Un stareţ sfânt. Fericitul Părinte Iacov, Egumen al Sfintei Mănăstiri « Cuviosul David », paginile 35-36)

Sursa fotografiei :

http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/02/12/onutu-florin-constantin-a-castigat-pelerinajul-la-athos/