"În scrisoare ţi-ai descris strădaniile şi cercetarea pe care ai făcut-o asupră-ţi şi , biruită fiind de mulţime de patimi şi neputinţe, te tulburi. Din acestea se vede că vrei să afli în tine despătimirea şi cu aceasta vrei să te mângâi, punându-ţi în ea nădejdea mântuirii. S-ar putea întâmpla ca toate patimile să te părăsească, fără numai un singur lucru, care le-ar putea covârşi pe toate celelalte, şi anume mândria. Nici nu observăm cum se strecoară înăuntrul nostru şi ne este destul pentru pierderea sufletului, darămite având şi alte păcate şi patimi prin care suntem luptaţi neîncetat de draci cu tot felul de ispite pământeşti. În această luptă suntem uneori învinşi, alteori - învingători, iar Dumnezeu ne ajută sau ne părăseşte după măsura smereniei sau a mândriei pe care le avem în suflet. Cum dar vom ajunge la smerenie dacă nu ne vom prihăni şi căi pentru fărădelegi, socotindu-ne mai prejos decât toţi cu gândul şi simţirea? De aceea, dacă ni s-ar lua această luptă, adică lupta cu patimile, şi daca n-am mai fi biruiţi de ele, rămânând într-o părută despătimire, unde am ajunge? Vom ajunge să ne încântăm cu propria sfinţenie, care este mai amară decât căderile urmate de pocăinţa. Când vei fi la mănăstire, fii sigura că lupta se va înteţi, pentru ca să ne cunoaştem neputinţa şi pentru smerenie.”(Cuviosul Macarie, 24, Vol.1, pp. 278-279)
Sursa icoanei:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu