„Acum învaţă şi cum se cuvine să sădeşti în inima ta pomii cei domestici şi aducători de roade în locul celor sălbatici de mai înainte. Adica în loc de răutăţi să sadeşti faptele cele bune; în loc de mândrie, smerenie; în loc de lăcomia pântecelui, înfrânare; în loc de iubirea de argint, milostenia; în loc de asprime,blândeţea; în loc de patimile cele trupeşti, fecioria si întreaga înţelepciune; în loc de nedreptate şi răpire, dreptatea şi darea din cele ale tale; în loc de zavistie şi urâciune, dragoste de fraţi şi în loc de călcarea poruncilor lui Dumnezeu de mai înainte, lucrarea şi păzirea acestora. Căci nu e de ajuns, frate, spre câştigarea pocăinţei celei adevărate şi pentru mântuirea ta, să scoţi din inima ta numai rădăcinile păcatului şi apoi să laşi locul liber, ci trebuie sa sădeşti în inima ta sadurile şi pomii faptelor bune. Fiindcă, de vei lăsa inima ta goală, vor răsări iarăşi în ea mărăcinii şi pomii cei salbatici, adică păcatele şi patimile. Pentru aceea te sfătuieşte pe tine Sfântul Duh prin David, scriitorul de psalmi, „să fugi de cele rele şi să faci cele bune”(Psalmul 33, 13)
[…] după ce ai sădit faptele cele bune în inima ta, se cuvine să le păzeşti cât poţi, până ce vor prinde rădăcini, adică până ce se vor face cu obişnuinţa, deprindere în tine, după cum mai înainte s-au făcut în tine deprindere păcatele şi patimile, şi până ce vor înflori şi vor face rod de mântuire şi de pocăinţă adevărată şi de iertare a păcatelor tale. Căci de nu le vei păzi şi nu le vei îngriji, semănătorul neghinelor, diavolul, vine în timpul cât tu dormi şi eşti fără de grijă şi le dezrădăcinează, sădind din nou neghinele şi răutăţile lui, după pilda Evangheliei ce zice: „Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, au venit vrăjmaşul lui şi a semănat neghine printre grâu şi s-a dus.”(Mt. 13, 24-25). Şi de nu vei păzi faptele bune cu sârguinţă, se întorc iarăşi patimile în inima ta. Pentru aceea, Părinţii au numit patimile iubitoare de întoarcere. Iar întorcându-se şi aflând locul inimii bine împodobit şi lucrat, se înrădăcinează mult mai adânc decât înainte, şi aşa cele mai de pe urmă ale tale se fac mai rele decât cele dintâi, după cum a zis Domnul. Care lucru să nu ţi se întâmple ţie, iubitule, niciodată.”(44-45)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu